Studiu: Traumele din copilărie pot avea un impact asupra dezvoltării sclerozei multiple

Principalele concluzii

• Un nou studiu sugerează că traumele din copilărie ar putea avea un impact atât asupra dezvoltării, cât și asupra răspunsului la tratamentul sclerozei multiple mai târziu în viață.
• Studiile anterioare au descoperit o legătură între traumele din copilărie și afecțiunile cronice.
• Gestionarea stresului și a altor probleme de sănătate mintală este esențială pentru a avea grijă de o boală cronică.

Într-un nou studiu, cercetătorii de la Universitatea din Illinois la Urbana-Champaign au descoperit că trauma din copilărie poate avea un impact atât asupra dezvoltării și răspunsul la tratamentul sclerozei multiple (SM) mai târziu în viață.

SM este o boală autoimună în care sistemul imunitar atacă și distruge învelișul protector al celulelor nervoase din creier, măduva spinării și/sau ochi. Vârsta de debut a SM tinde să se situeze, de obicei, între 20 și 40 de ani, deși aceasta poate varia.

Studiul a constatat că șoarecii care au experimentat stresul când erau tineri au fost mai predispuși la activarea receptorilor celulelor imunitare. Studiul a fost publicat în revista Nature Communications. Studii anterioare au arătat deja o corelație cu privire la modul în care stresul poate exacerba cazurile existente de SM.

„Ceea ce este nou aici este ideea că stresul din copilărie ar putea afecta predispoziția la boli autoimune ani și chiar decenii mai târziu în viață”, spune Jeffrey Kane, medic neurolog pediatru și neurofiziolog la Child Neurology Consultants din Austin, care nu a fost implicat în studiu.

Trauma poate avea un impact asupra mai multor aspecte ale vieții unei persoane, inclusiv asupra sănătății fizice. Încercarea de a aborda trauma și stresul din viața dumneavoastră ar putea să vă ajute potențial să gestionați afecțiunile cronice.

Cercetarea

Cercetătorii au studiat acest răspuns traumatic la șoareci comparând șoarecii care au fost separați pentru scurt timp de mamele lor și cărora li s-a administrat o injecție cu soluție salină și cei care au rămas cu mamele lor și nu au primit injecția. Aceștia au descoperit că șoarecii care au suferit această traumă au fost mai predispuși la dezvoltarea encefalomielitei autoimune experimentale (EAE).

EAE este un model experimental comun pentru SM care prezintă componentele cheie ale bolii, inclusiv inflamația. Majoritatea medicamentelor utilizate în prezent pentru tratarea SM la om au fost dezvoltate și testate pe modele EAE.

Cu toate acestea, modelele EAE nu se traduc exact la SM la om, cu o diferență majoră fiind faptul că celulele T în SM sunt activate într-un compartiment diferit de cel din EAE.

Studiul a constatat că șoarecii care au dezvoltat EAE au avut o eliberare prelungită a hormonului stresului, norepinefrina, care ajută organismul unei persoane să se pregătească pentru acțiune. Deoarece acești receptori au fost activi pentru o perioadă lungă de timp, aceștia au fost apoi mai puțin pregătiți să lupte împotriva inflamației cauzate de EAE.

De asemenea, șoarecii care au dezvoltat EAE în acest studiu din cauza stresului nu au răspuns bine la interferon beta-1a, o injecție intramusculară folosită adesea pentru a trata persoanele cu diferite forme de SM.

În timp ce aceste cercetări indică faptul că ar putea exista o legătură între traumele din copilărie și SM, Kane avertizează împotriva considerării traumelor din copilărie ca un factor de risc pentru SM. „Evident, majoritatea copiilor care au suferit traume emoționale nu dezvoltă SM”, spune el. „Și majoritatea persoanelor cu SM nu au avut traume emoționale grave în copilărie. Trebuie să fiți atenți în a face o legătură directă, dar cu siguranță, riscul bazat pe aceste dovezi este crescut.”

Kane spune, de asemenea, că în timp ce traumele din copilărie ar putea fi un factor de risc, părinții nu ar trebui să fie neapărat alarmați. „Având o experiență neplăcută la grădiniță sau în clasa întâi, probabil că acest lucru nu este suficient pentru a le crește riscul de SM”, spune el. „Trebuie să ne protejăm copiii, bineînțeles, dar nu vrem să mergem prea departe în cealaltă direcție și să nu-i lăsăm niciodată să experimenteze viața.”

Stresul și afecțiunile cronice de sănătate

Studii anterioare au explorat legătura dintre traumele din copilărie și afecțiunile cronice. Un studiu din 2010 publicat în revista Frontiers in Psychology a indicat anterior că traumele din copilărie ar putea contribui la bolile cronice la vârsta adultă, sănătatea mintală și statutul socio-economic jucând, de asemenea, un rol. Acest studiu a analizat datele dintr-un sondaj din 2005 din cadrul Canadian Community Health Survey și a constatat că un număr mai mare de evenimente traumatice din copilărie se corelează cu un număr mai mare de afecțiuni cronice.5

Persoanele care au suferit traume ar putea avea un risc mai mare de a dezvolta anumite afecțiuni. „Știm de mult timp că persoanele care au trecut prin traume au un risc crescut de artrită reumatoidă”, spune doctoul Adam Kaplin, director științific al MyMD Pharmaceuticals. „Traumele din primii ani de viață au dus la predispunerea oamenilor la consecințe specifice asupra sănătății care par să se încadreze în afecțiuni legate de imunitate și hiperactivitate.”

Cercetările din 2013 publicate în revista Disaster Medicine and Public Health Preparedness au constatat că 30% dintre copiii izolați sau puși în carantină au suferit tulburări de stres posttraumatic. Kaplin se întreabă cum va afecta trauma provocată de pandemia COVID-19 afecțiunile legate de sistemul imunitar pe termen lung.

„Copiii sunt în mod clar traumatizați, iar ratele de anxietate și depresie ale acestora sunt în creștere fără să fie proporționale cu cele ale persoanelor mai în vârstă”, spune el. „Vom asista la o creștere a ratei bolilor autoimune ca urmare a repercusiunilor provocate de trecerea prin COVID-19 pentru o perioadă atât de susținută și de lungă?”.

Abordarea stresului și a traumei

Indiferent dacă o persoană are traume din copilărie sau de la vârsta adultă, gestionarea sănătății mintale poate fi o parte importantă a gestionării SM sau a unei alte afecțiuni cronice. Cercetările sugerează că inflamația cauzată de afecțiuni precum SM poate crește riscul de depresie și chiar de suicid al oamenilor.

Există, de asemenea, anumite condiții de sănătate mintală care sunt mai frecvente la persoanele cu SM decât în publicația generală. Un studiu din 2007 a constatat că următoarele sunt mai frecvente la persoanele cu SM:

• Tulburare depresivă majoră
• Orice tulburare de anxietate
• Tulburare de anxietate generalizată
• Tulburare bipolară
• Tulburări de abuz de substanțe

Kane spune că persoanele cu afecțiuni cronice de sănătate trebuie să fie conștiente de potențialele efecte pe termen lung pe care le poate avea faptul că nu abordează stresul. „Cred că toate persoanele cu afecțiuni autoimune trebuie să țină cont de acest aspect în modul în care își vor trăi viața, încercând să minimizeze stresul fizic și emoțional”, spune el.

Unele modalități prin care oamenii pot aborda stresul într-un mod sănătos, așa cum recomandă Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din Statele Unite, includ:

• Respirați adânc și meditați
• Încercați să mâncați mese bine echilibrate
• Faceți exerciții fizice în mod regulat
• Dormiți suficient de mult în fiecare noapte
• Evitați consumul excesiv de substanțe precum alcoolul
• Continuați să vă îngrijiți sănătatea conform recomandărilor medicului dumneavoastră
• Vorbiți cu alte persoane despre cum vă simțiți

Acest articol este doar informativ. Pentru un diagnostic corect, vă recomandăm să consultați sfatul unui medic specialist.

Scris de Sabina Tănasă