Care sunt cele 4 tipuri de Scleroză Multiplă?
Scleroza multiplă (SM) este o afecțiune complexă care afectează sistemul nervos central. Există patru tipuri principale de SM și acestea diferă în ceea ce privește progresia și perspectivele lor.
Învățarea despre tipurile de SM poate ajuta o persoană să înțeleagă mai bine starea și posibilele sale opțiuni de tratament.
Simptomele SM apar ca urmare a atacului eronat al sistemului imunitar al fibrelor nervoase și al învelișului protector de mielină din jurul lor. Această afectare modifică semnalele pe care nervii le trimit corpului și pot duce la cicatrici în creier și măduva spinării.
În acest articol, aflați mai multe despre tipurile de SM, unele opțiuni de tratament și perspectivele pentru persoanele cu această afecțiune.
4 tipuri de Scleroză Multiplă
Există patru tipuri principale de SM. Secțiunile de mai jos privesc fiecare dintre acestea mai detaliat.
1. Sindrom clinic izolat
Sindromul izolat clinic (SCI) este adesea primul episod de simptome ale SM pe care o persoană îl experimentează. Rezultă din inflamație și deteriorarea tecii de mielină. Medicii vor defini episodul ca fiind SCI numai dacă durează cel puțin o zi.
În unele cazuri, o persoană poate experimenta SIC și nu are SM. Pentru a diagnostica SM, medicul va folosi o scanare RMN pentru a căuta leziuni active sau dovezi ale leziunilor anterioare în creierul unei persoane.
La persoanele care primesc un diagnostic de SM, tratamentul precoce al SCI poate ajuta la întârzierea debutului complet al afecțiunii.
2. SM recurent remisiva
Aproape 85% dintre persoanele cu SM au SM recidivant-remitentă (SMRR). O persoană va experimenta de obicei primele semne ale acestei etape la vârsta de 20-30 de ani.
O persoană cu SMRR va avea episoade de simptome noi sau agravante. După fiecare episod, vor avea o perioadă extinsă în care simptomele lor se îmbunătățesc sau dispar până la următoarea recidivă. Cu toate acestea, în unele cazuri, simptomele devin permanente și se ameliorează ușor doar în timpul remisiunii.
Leziunile noi apar adesea pe creier după o recidivă. Cu toate acestea, pot apărea și fără a provoca simptome aparente.
Severitatea simptomelor poate varia în funcție de amploarea și localizarea leziunii nervoase. Timpul de remisiune poate varia de la o săptămână la mulți ani.
În timpul fazei de remisie, starea nu va prezenta semne de progresie.
3. SM primar progresivă
SM progresivă primară (SMPP) este mai puțin frecventă decât SMRR. Acest tip de SM apărea cel mai frecvent după vârsta de 40 de ani., dar în ultimii 10 ani a scăzut vârsta diagnosticării.
Persoanele cu SMPP au simptome care se agravează treptat în timp. Este posibil să nu aibă episoade sau apariția bruscă a simptomelor, dar tind să simtă simptome de-a lungul vieții fără recuperare sau remisie.
O persoană trebuie să aibă simptome care se înrăutățesc pe parcursul unui an întreg pentru ca un medic să poată diagnostica PPMS. Severitatea acestor simptome poate varia.
Datorită naturii progresive a afecțiunii, unele tratamente care sunt eficiente în tratarea RRMS sunt mai puțin eficiente în tratarea PPMS.
4. SM secundar progresivă
După ce o persoană a trăit cu SMRR, afecțiunea poate evolua în cele din urmă către SM progresivă secundară (SMSP).
Când se întâmplă acest lucru, simptomele vor deveni treptat mai severe, fără nicio distincție suplimentară între episoade și perioade de remisie.
Pentru a primi un diagnostic de SMSP, o persoană va trebui să experimenteze simptome deteriorate, fără recidive, pentru mai mult de 6 luni.
SMSP este diferit de SMPP prin faptul că devine progresiv după perioade de recidivă și remisie. SMPP este progresiva de la început.
Clasificarea SM
Medicii pot, de asemenea, să clasifice activitatea SM pentru a ajuta oamenii să înțeleagă modul în care starea afectează corpul. Aceste clasificări includ:
– Activ: Acesta este un moment care include episoade și noi dovezi că starea progresează.
– Inactiv: Aceasta este o perioadă în care starea este stabilă și nu există dovezi aparente că progresează.
– Agravare: Aceasta descrie o creștere confirmată și notabilă a dizabilității unei persoane în urma unei recidive.
– Nu se înrăutățește: se referă la momentul în care o persoană are o recidivă, dar nu prezintă semne noi sau agravate de handicap.
Persoanele cu PPMS sau SPMS pot prezenta simptome active sau inactive, care sunt separate de progresia generală a SM. Aceasta poate include perioade de simptome active fără progresia stării sau simptome puține în timp ce evoluția generală a stării se agravează.
Cronologie
Progresia SM va varia de la o persoană la alta.
Persoanele cu SMRR pot constata că simptomele lor se agravează treptat cu fiecare episod. În unele cazuri, se pot îmbunătăți luni sau ani la rând. În alte cazuri, simptomele pot rămâne după un episod și se pot agrava.
După un episod de SMRR, sursa majoritară a persoanelor care nu primesc tratament va evolua în SMSP. Simptomele se înrăutățesc de obicei în timp, iar persoana poate să nu mai experimenteze cicluri de recidive și remisii.
În cazuri rare, starea evoluează la SM avansată. Aceasta va prezenta simptome din ce în ce mai severe, inclusiv slăbiciune musculară, pierderea mobilității și, în unele cazuri, dificultăți cognitive grave.
O persoană cu SM avansată își poate pierde, de asemenea, independența fizică și poate necesita îngrijire continuă.
Simptome ale SM
SM afectează fiecare persoană diferit, astfel încât simptomele pot fi imprevizibile.
Simptomele SM pot include:
– oboseală
– furnicături sau senzații de arsură în corp
– probleme de vedere, cum ar fi vederea neclară sau pierderea vederii
– probleme de atenție și memorie
– amețeli sau vertij
– dificultate la mers
Pot apărea și simptome mai puțin frecvente, cum ar fi:
– probleme de vorbire
– tremurături ale corpului
– convulsii
În timp, aceste simptome pot duce la complicații secundare, inclusiv pierderea densității osoase, a problemelor vezicii urinare și a intestinului și a rănilor de presiune.
Tratament
În prezent nu există nici un remediu pentru SM, însă progresele medicale au deschis noi căi de tratament. Următoarele secțiuni le analizează mai detaliat.
Medicamente
Tratamentul pentru SM implică în mod obișnuit o terapie care modifică boala, care poate reduce numărul recidivelor pe care le experimentează o persoană și poate încetini progresia SM.
Tratamentul imunomodulator încetinește apariția dizabilităților și scade frecvența exacerbărilor.
Din punctul de vedere al modului de administrare, terapiile se pot clasifica în:
– injectabile
– perfuzabile
– orale
Deoarece SM și progresia acesteia variază în funcție de oameni, un medic va adapta tratamentul pentru a satisface nevoile individuale ale unei persoane.
De asemenea, medicul poate recomanda alte rețete pentru SM, inclusiv injecții cu corticosteroizi pentru ameliorarea inflamației și a simptomelor în timpul unei recidive. Atentie însăȘ acest tratament NU se face fără a consulta medicul neurolog!
În plus, medicul poate oferi tratament pentru ameliorarea simptomelor specifice, cum ar fi:
– spasme musculare
– probleme ale vezicii urinare și intestinului
– depresie
– oboseală
Fizioterapie
Kinetoterapia poate ajuta o persoană să mențină și să îmbunătățească forța fizică și capacitatea de a funcționa în viața de zi cu zi.
De asemenea, oamenii pot învăța cum să utilizeze dispozitive de asistență.
Schimb de plasmă
Schimbul de plasmă poate ajuta o persoană să gestioneze simptomele severe ale unui episod de SM dacă medicamentele nu s-au dovedit eficiente.
Aceasta implică îndepărtarea sângelui din corp și extragerea substanțelor din acesta care pot fi dăunătoare. Apoi, un medic returnează sângele tratat în organism.
Această opțiune poate ajuta persoanele cu forme recidivante de SM.
Terapia complementară
Unele terapii complementare pot ajuta, de asemenea, unii oameni să facă față simptomelor lor. Aceste opțiuni includ:
– yoga
– tai chi
– reflexoterapie
– acupunctura
– Pilates
Deși aceste practici nu sunt remedii dovedite clinic, ele pot ajuta unele persoane cu SM să-și gestioneze simptomele alături de un plan mai larg de tratament.
Exercițiile fizice regulate pot ajuta, de asemenea, la menținerea corpului în mișcare. Este probabil ca un kinetoterapeut să recomande exerciții ușoare în fiecare zi pentru a ajuta la menținerea mușchilor puternici și flexibili.
Concluzii
Înțelegerea la ce să ne așteptăm cu fiecare tip de SM poate ajuta oamenii să-și facă o idee mai bună despre cum progresează starea, astfel încât să poată solicita cel mai bun tratament.
Tratamentul implică gestionarea simptomelor și încetinirea progresiei afecțiunii. Cercetările științifice în curs au ca scop găsirea de noi modalități de tratare a SM.
În plus, consumul unei diete sănătoase, reducerea nivelului de stres și exercițiile fizice pot ajuta la susținerea unui plan de tratament pentru SM.
Acest articol este doar informativ. Pentru un diagnostic corect, vă recomandăm să consultați sfatul unui medic specialist.
Articol scris de Sabina Tănasă