Importanța vitaminei D în scleroza multiplă

Importanța vitaminei D în scleroza multiplă

Scleroza multiplă (SM) este o boală foarte imprevizibilă a sistemul nervos central care cauzează frecvent recidive a simptomelor neurologice și agravarea simptomelor peste timp. Terapii de modificare a bolilor (DMT – Disease Modifying Therapies), aprobate de Administrația americană pentru alimente și medicamente (FDA) pot  modifica procesul bolii SM.

Cu toate acestea, în ciuda utilizarea DMT-urilor, mulți oameni prezintă simptome care interferează cu activitățile zilnice. Mulți oameni iau suplimente într-un efort de a reduce severitatea simptomelor – și cu speranța de a impacta pozitiv evoluția SM.

Vitaminele sunt un grup de compuși organici necesari creșterii și dezvoltării funcției celulare. Vitaminele se obțin prin alimentele pe care le consumăm sau din suplimente adăugate la dietă.

Comitetului Naţional pentru Alimentaţie şi Nutriţie a stabilit o doză zilnică recomandată (DZR) sau aportul adecvat (AA) pentru vitamine și minerale.

Vitamine care prezintă un interes pentru persoanele cu SM include includ vitamina D, vitaminele antioxidante, vitamina B6 și vitamina B12.

O serie de factori genetici și de mediu influențează dacă o persoană va suferi SM. Acești factori pot afecta, de asemenea, gravitatea bolii. Cercetările indică din ce în ce mai mult un nivel redus de vitamina D în sânge ca factor de risc pentru apariția SM și se desfășoară studii pentru a determina dacă nivelurile de vitamina D influențează activitatea bolii SM. Cercetări recente indică, de asemenea, un posibil rol al vitaminei D în neuroprotecție și repararea mielinei.

Vitamina D este un hormon, sau mesager chimic, în corp. Vitamina D este importantă pentru absorbția calciului și pentru creșterea osoasă și are un rol important în funcția celulelor, neuromusculară și imună.

Surse dietetice de vitamina D includ peștele și alimentele îmbogățite precum produsele lactate și cereale pentru micul dejun. Vitamina D este produsă de piele ca răspuns la lumina soarelui, dar această producție este limitată de localizarea geografică, pigmentarea pielii și anotimp.

Studii multiple au asociat un aport mai mare de vitamina D și niveluri mai ridicate de vitamina D cu un risc mai scăzut de a dezvolta SM.

Spre exemplu, un studiu efectuat la scară largă ce a implicat asistente medicale ce au primit vitamina D sub formă de suplimente multivitaminice, a demonstrat că acestea au avut un risc redus de dezvoltare a SM. Un alt studiu care a implicat oameni din armată, a constatat că nivelurile mai ridicate de vitamina D din sânge părea să îi protejeze pe cei cu SM în curs de dezvoltare.

Studiile efectuate în laborator dar și pe persoane cu SM arată că vitamina D poate modifica și funcția imună cu efecte benefice asupra evoluției SM. Mai multe studii au arătat că nivelurile scăzute de vitamina D sunt asociate cu un risc crescut de a avea atacuri (cunoscute și ca recăderi sau exacerbări) și dezvoltarea de noi leziuni RMN. Nivelurile scăzute de vitamina D au fost, de asemenea, asociate cu niveluri crescute de handicap.

Este extrem de important să realizăm că aceste studii demonstrează doar o asociere a vitaminei D cu riscul scăzut de recăderi și dezvoltarea de leziuni RMN. Aceste studii nu arată în mod definitiv că administrarea de suplimente cu vitamina D reduce 100% riscul de recădere.

Pentru a determina beneficitatea suplimentelor cu vitamina D sunt necesare studii de „intervenție”, similare cu cele efectuate cu medicamentele experimentale pentru SM, în care suplimente de vitamina D sunt administrate unui grup de persoane cu SM. Evoluția acestor persoane trebuie comparată cu evoluția unui grup căruia nu îi sunt administrate suplimente cu vitamina D. Rezultatele unui astfel de studiu de intervenție în SM nu sunt încă disponibile.

Ca urmare, informațiile de până acum despre efectul vitaminei D în evoluția SM sunt sugestive, dar nu definitive.

Vitamina D joacă un rol esențial în sănătatea oaselor.  În zilele noastre se manifestă un grad ridicat de conștientizare a faptului că densitatea osoasă scăzută (osteoporoza) poate fi subdiagnosticată și subtratată, inclusiv în rândul persoanelor cu SM. Multe persoane cu SM prezintă factori de risc pentru apariția osteoporozei printre care: persoanele de sex feminin, persoanele fără activitatea fizică, cele care nu se expun la lumina soarelui și cele care urmează frecvent un tratament cu steroizi.

Persoanele cu SM ar trebui să discute cu medicul curant despre testarea nivelurilor de vitamina D din sânge. Cei care prezintă un factor de risc pentru osteoporoză vor avea nevoie și de un test pentru densitatea osoasă.

Suplimentarea dietei cu vitamina D și calciu trebuie discutate cu medicul curant. DZR pentru vitamina D la adulți este de 600 – 800 UI. Din gama vitaminei D este de preferat consumul vitaminei D3, în detrimentul vitaminei D2.

Consumul unei doze de vitamina D mai mare de 4000 UI poate avea efecte toxice asupra organismului, de ceea este recomandat consumul prescris de medicul specialist. Simptomele asociate unei toxi-infecții cu vitamina D includ o acumulare de calciu în sânge (hipercalcemie), ce poate duce la senzații de greață și vărsături, slăbiciune, urinare frecventă, durere la nivelul oaselor și formarea calculilor renali.

Articol scris de Sabina Tănasă