• asocinvingatoriism@gmail.com
  • 0721 292 344

Disfonia: un simptom al sclerozei multiple. Aflați mai multe despre disfonie și alte moduri în care scleroza multiplă afectează vorbirea

Disfonia: un simptom al sclerozei multiple. Aflați mai multe despre disfonie și alte moduri în care scleroza multiplă afectează vorbirea

Disfonia este dificultatea de a vorbi din cauza unui control redus al mușchilor buzelor, gurii, limbii, gâtului și/sau corzilor vocale.

În scleroza multiplă (SM), disfonia înseamnă adesea dificultăți în controlul volumului vorbirii, ceea ce înseamnă că o persoană poate vorbi prea încet pentru a fi auzită sau mai tare decât este adecvat. Alte exemple de disfonie includ răgușeală, vorbire răguță sau o schimbare a tonului atunci când încercați să vorbiți.

Disfonia este o formă de disartrie

Dacă aveți SM sau cunoașteți pe cineva care are, este posibil să știți că există multe moduri în care această boală poate afecta capacitatea de a vorbi clar. Aceste probleme de vorbire, inclusiv disfonie, sunt grupate sub termenul de disartrie — probleme de vorbire care apar dintr-un control redus al mușchilor folosiți în vorbire, adesea ca urmare a leziunilor nervoase. Disartria este diferită de afazia (afectarea limbajului).

Disartria afectează aproape jumătate dintre persoanele cu SM și este cea mai frecventă tulburare de comunicare la cei cu această boală. Este de obicei ușoară; cu toate acestea, severitatea simptomelor reflectă amploarea leziunilor nervoase, precum și tipul de evoluție a bolii (SM recidivant-remisivă versus SM progresivă).

Disartria legată de SM cel mai probabil vă afectează rata de a vorbi, înțelegerea vorbirii și fluxul conversațional natural.

Exemplele includ:

  • Vorbire neclară, cu probleme la pronunțarea cuvintelor
  • Discurs de „scanare”, în care vorbiți foarte încet, cu pauze lungi între cuvinte și chiar între silabele unui cuvânt
  • Discurs „exploziv”, cu episoade de producție de vorbire puternică și rapidă

Cauza problemelor de vorbire în SM

Disartria legată de SM rezultă de obicei din leziuni nervoase care slăbesc mușchii feței inferioare, buzelor, limbii și gâtului. Cel mai frecvent, cauza constă în deteriorarea mai multor zone mici în oricare dintre cei doi lobi mari ai creierului sau trunchiul cerebral, o zonă de nervi între creier și măduva spinării cervicale (zona gâtului).

Se crede că alte forme de disartrie legate de SM sunt rezultatul leziunilor tecii de mielină din cerebel, partea creierului din spatele craniului.

Rareori, tulburările de vorbire în SM rezultă din afazie, pierderea capacității de înțelegere sau exprimare a vorbirii.

Cele trei tipuri de disartrie în SM

Medicii diagnostichează trei tipuri diferite de disartrie la persoanele cu SM:

  • Disartrie spastică, care prezintă în principal rigiditate sau încordare musculară
  • Disartrie ataxică, care prezintă în principal pierderea controlului mișcărilor musculare
  • Disartria mixtă, care combină caracteristicile atât ale tipului spastic, cât și celui ataxic

Disartria mixtă este cea mai frecventă la persoanele cu SM. Acest lucru se datorează faptului că SM afectează de obicei mai multe zone ale sistemului nervos. În disartria mixtă, afectarea nervilor poate implica substanța albă a creierului și/sau a cerebelului, trunchiul cerebral și/sau măduva spinării.

Pe lângă semnele neurologice, cum ar fi creșterea tonusului muscular sau problemele de echilibru, există semne vocale care vă pot indica tipul de disartrie prezent.

De exemplu, disartria spastică se caracterizează prin caracteristici vocale precum:

  • voce aspră, încordată
  • Un ritm lent de vorbire
  • Intensitate redusă

Disartria ataxică se caracterizează prin următoarele caracteristici vocale:

  • Un tremur vocal
  • Mișcări aritmice, rapide și alternante ale limbii, buzelor și maxilarului
  • Vorbire sacadată
  • Exces și zgomot variabil

Ce se poate face pentru a îmbunătăți vorbirea în SM?

Un terapeut de vorbire poate să vă ajute cu o serie de exerciții pentru a vă întări mușchii implicați în vorbire sau pentru a vă îmbunătăți respirația, ajutând la relaxarea acestora. În plus, un terapeut de vorbire vă poate învăța tehnici pentru încetinirea vorbirii rapide, pauzele corecte între cuvinte și pronunțarea cuvintelor clar și corect.

Disartria în SM rareori progresează până la punctul în care o persoană nu poate vorbi. Dar dacă vorbirea devine prea dificilă pentru o persoană, persoana în cauză poate folosi o formă alternativă de comunicare, cum ar fi amplificatoare de voce sau plăci de computer.

Concluzii

Deși nu există încă un tratament, mulți oameni cu SM reușesc să ducă o viață frumoasă, deoarece sunt capabili să-și gestioneze simptomele în mod eficient.

Din păcate, nu sunt disponibile medicamente care să ajute în mod direct la ameliorarea problemelor de vorbire legate de SM. Cu toate acestea, medicamentele care ameliorează simptomele precum rigiditatea musculară sau încordarea (spasticitatea) pot oferi o oarecare îmbunătățire a vorbirii.

În cele din urmă, câteva ședințe de lucru cu un logoped, pot face minuni pentru dificultatea de vorbire și pentru încrederea și calitatea vieții.

 

Acest articol este doar informativ. Pentru un diagnostic corect, vă recomandăm să consultați sfatul unui medic specialist.

Scris de Sabina Tănasă