Leziunile sclerozei multiple pe coloana vertebrală: Ce trebuie să știți?

Scleroza multiplă (SM) provoacă leziuni unor părți ale sistemului nervos central. SM este o boală neurologică. Determină sistemul imunitar să atace și să distrugă mielina – țesut adipos protector care înconjoară celulele nervoase.

Acest proces, numit demielinizare, formează leziuni în zone ale sistemului nervos central, inclusiv părți ale creierului și măduvei spinării.

Acest articol analizează legătura dintre scleroza multiplă și leziunile coloanei vertebrale.

Ce este Scleroza Multiplă?

SM este o tulburare autoimună care afectează sistemul nervos central. Determină sistemul imunitar să atace stratul protector de grăsime, numit înveliș de mielină, din jurul celulelor nervoase din creier și măduva spinării.

Acest lucru încetinește impulsurile nervoase, provocând simptome care se pot agrava în mod constant (cunoscute ca progresive) sau pot veni și dispar (cunoscute ca recidivant-remisive).

Corpul nu poate repara niciodată complet daunele, ceea ce poate duce la cicatrici. Zonele deteriorate, numite leziuni, pot apărea în părți ale creierului și ale coloanei vertebrale.

Unii oameni cu SM au o stare stabilă, alții prezintă simptome care se agravează rapid, în timp ce unii au simptome care se rezolvă spontan.

O persoană care trăiește cu SM poate prezenta o gamă largă de simptome bazate pe numărul, locația și severitatea leziunilor cauzate de cicatrici. Acestea pot include probleme de vedere, tulburări cognitive, probleme senzoriale și probleme de mobilitate.

Pot leziunile coloanei vertebrale ajuta la diagnosticarea SM?

Medicii folosesc diverse tehnici pentru a diagnostica SM, inclusiv scanări RMN și examene neurologice.

Ei găsesc adesea leziuni ale SM în substanța albă periventriculară a creierului, nervii optici sau măduva spinării.

Un RMN cu substață de contrast poate ajuta medicii să descopere dacă există leziuni active. Aceste tipuri de teste îi pot ajuta să determine dacă leziunile corespund criteriilor de diagnosticare a SM.

Pe cont propriu, niciun simptom, rezultate fizice sau teste de laborator nu pot indica SM.

Pentru ca un medic să diagnosticheze boala, trebuie să găsească:

• dovezi de leziuni în cel puțin două zone ale sistemului nervos central – inclusiv creierul, măduva spinării sau nervii optici
• dovezi că prejudiciul s-a produs în zone diferite în momente diferite
• nicio indicație că alte probleme, cum ar fi o infecție sau un accident vascular cerebral, au cauzat leziunile

În unele cazuri, o persoană poate avea leziuni la nivelul creierului sau măduvei spinării înainte de diagnosticarea SM. Atât sindromul izolat radiologic (SIR) cât și sindromul izolat clinic (SIC) pot implica leziuni la nivelul creierului sau măduvei spinării similare cu SM.

SIR cauzează leziuni la nivelul creierului sau coloanei vertebrale. SIC cauzează numeroase simptome neurologice asemănătoare SM care, în multe cazuri, sunt precursoare ale dezvoltării SM complet.

Aproximativ 50% dintre persoanele diagnosticate cu SIR dezvoltă SM în decurs de 10 ani. SIR nu are niciun simptom și medicii nu consideră că este o cauză a SM.

În schimb, aproximativ 60-80% dintre persoanele diagnosticate cu SIC care au leziuni la nivelul creierului dezvoltă SM. Spre deosebire de RIS, SIC este atât o cauză a SM, dar și implică un simptom neurologic din cauza inflamației sistemului nervos central.

Cum arată leziunile SM la o scanare RMN?

Leziunile SM pot apărea fie ca zone de pete gri, albe sau negre pe un RMN, în funcție de faptul dacă sunt noi sau vechi. Leziunile sunt adesea ovale sau în formă de cadru.

Un medic va analiza toate zonele creierului, deoarece leziunile pot apărea fie pe substanța albă, fie pe substanța cenușie.

Pentru a vedea mai bine leziunile, un medic poate folosi gadoliniu, care este un colorant contrastant. Colorantul ajută medicul să vadă prezența inflamației active sau crește sensibilitatea și specificitatea scanării RMN.

Cum arată leziunile SM de pe coloană?

Potrivit unui studiu din 2019, poate fi dificil să imaginezi măduva spinării din cauza potențialului de mișcare, cum ar fi prin respirație. Leziunile apar atât pe substanța cenușie, cât și pe cea albă sau doar pe substanța cenușie.

Similar cu leziunile găsite pe creier, ele pot apărea ca zone de pete luminoase sau întunecate pe măduva spinării.

Ce este nuromielita optică?

Neuromielita optică, sau boala lui Devic, este o altă afecțiune demielinizantă a coloanei vertebrale și a nervului optic. În stadiile sale incipiente, poate fi ușor confundat cu SM datorită similitudinii simptomelor. Ambele afecțiuni pot provoca: mielită — umflare și inflamație la nivelul măduvei spinării; și nevrita optică – inflamație a nervului optic care perturbă vederea.

Medicii pot folosi caracteristicile distinctive ale neuromielitei optice pentru a exclude SM sau invers. Semnele pierderii vederii sau alte simptome care pot fi rezultatul neuromielitei optice includ:

• atât măduva spinării, cât și umflarea nervului optic care este mai gravă
• un RMN normal al creierului
• impact asupra vederii care afectează ambii ochi (cu SM, doar un ochi este de obicei afectat)
• proteine numite benzi oligoclonale care nu sunt prezente în lichidul cefalorahidian (sunt prezente de obicei în cazurile de SM)

Efectele leziunilor coloanei vertebrale

Leziunile de pe coloana vertebrală și creier indică deteriorarea mielinei care protejează celulele nervoase. Acesta este un semn de SM.

O funcție a mielinei este de a ajuta nervii să trimită impulsuri. Fără mielină, impulsurile nervoase călătoresc mai lent.

Într-un studiu din 2018, cercetătorii au observat tiparele de leziuni în sistemul nervos central al persoanelor cu SM fie progresivă, fie recidiv-remisivă.

Ei au demonstrat că persoanele cu SM progresivă primară au mai multe leziuni ale măduvei spinării decât leziuni ale creierului. Cercetătorii au remarcat, de asemenea, că cei cu mai multe leziuni ale măduvei spinării au avut o dizabilitate fizică mai mare.

Simptome

Simptomele unei persoane depind de locul în care se dezvoltă leziunile SM.

Potrivit Societății Naționale de Scleroză Multiplă din Statele Unite, simptomele SM includ:

• durere și mâncărime
• amorțeală sau furnicături
• slăbiciune
• oboseală
• amețeli și vertij
• disfuncție sexuală
• probleme la mers
• spasticitate
• probleme de vedere
• probleme ale vezicii urinare
• probleme intestinale
• dificultăți de comportament și de învățare
• depresie

Simptomele mai puțin frecvente includ dificultăți de vorbire, înghițire și respirație.

De asemenea, unii oameni care trăiesc cu SM experimentează senzații electrice care le traversează coloana vertebrală și membrele.

Nu există două persoane care au aceeași combinație de simptome de SM. De asemenea, simptomele unei persoane se pot schimba de la o zi la alta sau de la o criză la alta.

Tratament

Medicii pot prescrie steroizi pentru a ajuta la reducerea inflamației, ceea ce poate reduce simptomele. Cu toate acestea, acesta nu este un remediu și nu poate împiedica reapariția simptomelor.

Un alt obiectiv al tratamentului SM este de a preveni deteriorarea ulterioară a celulelor nervoase. Medicamentele injectabile, orale și perfuzate pot ajuta la încetinirea progresiei bolii.

Unele tratamente injectabile includ interferon beta-1a, interferon beta-1b și acetat de glatiramer. Tratamentele orale includ teriflunomidă, fingolimod și siponimod. Medicamentele pentru perfuzie includ Tysabri, Ocrevus și Lemtrada.

Când să vezi un medic

Oricine crede că se confruntă cu orice simptom de SM ar trebui să consulte un medic. Simptomele inițiale ar putea implica slăbiciune inexplicabilă și modificări senzoriale.

Primirea timpurie a tratamentului ar putea încetini progresia SM.

Persoanele care se confruntă cu erupții ușoare ar putea să nu necesite asistență medicală, deoarece simptomele ar putea dispărea fără tratament. Cu toate acestea, oricine are simptome mai severe ar trebui să consulte un medic.

Întrebări și răspunsuri

Următoarele sunt răspunsuri la câteva întrebări frecvente.

Poți avea SM fără leziuni la nivelul coloanei vertebrale?

Este posibil ca o persoană să nu aibă leziuni nici pe coloana vertebrală, nici pe creier în timpul diagnosticului inițial. Cu toate acestea, cu cât trece mai mult timp fără a dezvolta o leziune, cu atât este mai important ca un medic să excludă alte afecțiuni.

Care sunt simptomele leziunilor de SM pe coloana cervicală?

Regiunea cervicală este partea superioară a coloanei vertebrale aflată în gât. Leziunile SM de pe coloana cervicală pot provoca simptome similare ca atunci când apar în alte zone, cum ar fi amorțeală, slăbiciune și probleme de echilibru.

În plus, pot provoca pierderea senzației atât la nivelul umerilor, cât și al brațelor. Pentru unii, leziunile la nivelul coloanei cervicale pot duce la paralizie la toate membrele.

Ce cauzează leziunile SM?

SM face ca sistemul imunitar să atace teaca de mielină care înconjoară creierul și măduva spinării. În timp, inflamația poate provoca daune și cicatrici. Medicii se referă la zonele afectate ale coloanei vertebrale sau ale creierului ca leziuni sau leziuni SM.

Poți avea leziuni de SM pe creier, dar nu și pe coloană?

Este posibil ca o persoană diagnosticată cu SM să aibă leziuni la nivelul creierului, dar nu la nivelul coloanei vertebrale. Este adevărat și contrariul. Pentru a evita diagnosticarea greșită, medicul unei persoane va trebui să urmeze ghidurile clinice pentru a diagnostica SM.

Concluzii

Scleroza multiplă este o tulburare complexă care implică sistemul imunitar atacând învelișul protector al nervilor, formând zone de leziuni.

O persoană care trăiește cu SM poate avea leziuni în părți ale creierului, măduvei spinării sau nervului optic. Cercetările limitate sugerează că prezentarea acestor leziuni la nivelul coloanei vertebrale poate duce la rezultate neurologice mai grave ale SM.

Simptomele SM pot diferi de la o persoană la alta și de la o zi la alta. O serie de medicamente pot ajuta la încetinirea progresiei bolii, dar nu există încă un tratament pentru SM.

Acest articol este doar informativ. Pentru un diagnostic corect, vă recomandăm să consultați sfatul unui medic specialist.

Scris de Sabina Tănasă