Scleroza multiplă (SM) la adulții tineri

Vârsta adultă tânără este o perioadă în care indivizii se bucură de obicei de independență și explorează noi cariere, pasiuni și relații. Din păcate, intervalul de vârstă de la 20 la 30 de ani este, de asemenea, atunci când scleroza multiplă (SM) este cel mai probabil să apară.

În SM, sistemul imunitar al unei persoane atacă învelișul gras (teaca de mielină) a fibrelor nervoase din sistemul nervos central (SNC). SNC este format din creier, măduva spinării și nervii optici ai ochilor.

Deteriorarea mielinei, cunoscută sub numele de demielinizare, afectează semnalizarea nervoasă dintre SNC și restul corpului. În funcție de locul în care are loc demielinizarea, pot apărea simptome precum amorțeală, oboseală, slăbiciune și tulburări de vedere.

În acest articol, vom explora manifestarea sclerozei multiple la adulții tineri, de la debutul și progresia simptomelor până la diagnostic și tratament.

Vârsta de debut a Sclerozei Multiple

SM este cel mai frecvent detectată între 20 și 40 de ani. Cu toate acestea, boala poate apărea la orice vârstă. Mai puțin de 1% din cazuri apar în copilărie (numită SM pediatrică), iar aproximativ 2% până la 10% din cazuri apar după 50 de ani (numită SM cu debut tardiv).

Un diagnostic întârziat sau greșit

Chiar și după ce simptomele SM se dezvoltă, poate dura ani până când o persoană să fie diagnosticată. Reversul este, de asemenea, adevărat – aproape 1 din 5 persoane sunt diagnosticate greșit cu SM.

Simptomele precoce ale SM

Nu există niciun simptom sau semn neurologic unic pentru SM, iar acest lucru rămâne adevărat indiferent dacă o persoană este diagnosticată cu SM în calitae de copil sau adult. Acestea fiind spuse, există caracteristici care sunt foarte specifice bolii.

De exemplu, nevrita optică este o primă manifestare comună a SM la adulții tineri.

Nevrita optică se referă la inflamația nervului care transmite creierului mesaje despre ceea ce vede ochiul tău. Determină scăderea vederii la un ochi, care se agravează de la ore la zile, precum și durere în sau în jurul ochiului.

Alte simptome care pot servi drept semne de avertizare timpurie ale SM la adulții tineri includ:

• Parestezii (senzații anormale precum amorțeală și furnicături)
• Ataxie (pierderea coordonării)
• Vertij (o senzație de amețeală, învârtire sau instabilitate)
• Viziune dublă
• Probleme ale vezicii urinare, cum ar fi retenția urinară sau incontinența (pierderea involuntară de urină)
• Slăbiciune musculară sau paralizie
• Oboseală (oboseală neobișnuită și copleșitoare care nu este atenuată cu odihnă)

Diagnosticul SM la adulții tineri

Indiferent de vârstă, diagnosticul de SM este adesea dificil. Acest lucru se datorează faptului că simptomele SM variază foarte mult de la persoană la persoană, iar unele dintre ele seamănă cu cele ale altor afecțiuni de sănătate. De asemenea, nu există un singur test de sânge sau imagistică care să confirme un diagnostic de SM.

Pentru a ajuta neurologii (specialiști în afecțiunile care afectează sistemul nervos) să diagnosticheze SM cu acuratețe și în timp util, experții au creat un set oficial de linii directoare numite criteriile McDonald

Pentru a îndeplini criteriile McDonald, o persoană trebuie să aibă dovezi de deteriorare în cel puțin două părți diferite ale SNC, iar această deteriorare trebuie să fi avut loc în momente diferite.

Neurologii folosesc mai multe instrumente de diagnosticare și teste pentru a determina dacă sunt îndeplinite criteriile McDonald:

• Un istoric medical, inclusiv o evaluare a simptomelor și a istoricului familial
• Un examen neurologic, inclusiv o examinare a nervilor cranieni, a reflexelor, a forței musculare și a senzațiilor
• imagistică prin rezonanță magnetică (RMN) a creierului și uneori a măduvei spinării
• puncție spinală (puncție lombară) pentru a verifica dacă există proteine ​​numite benzi oligoclonale în lichidul cefalorahidian (lichidul limpede care vă scaldă creierul și măduva spinării)
• Teste de sânge pentru a exclude afecțiuni care pot imita, cum ar fi lupusul eritematos sistemic (o boală inflamatorie cronică autoimună), deficiența de vitamina B12 și sindromul Sjogren (o afecțiune autoimună care provoacă dureri articulare și uscarea ochilor și a gurii).

Etapele dezvoltării SM

SM este uneori descrisă în etape, deoarece un adult tânăr poate avansa în mod natural de la un tip de SM la altul.

Sindromul izolat clinic (SIC) se referă la primul episod al unei persoane cu simptome de SM. Simptomele SIC durează mai mult de 24 de ore și în cele din urmă dispar, fie parțial, fie complet.

Ceea ce este complicat și oarecum confuz este că SIC nu este tehnic SM. Acest lucru se datorează faptului că SIC nu îndeplinește criteriile McDonald, care afirmă că daunele SM trebuie să apară la date diferite. Este important să înțelegeți că nu toată lumea cu SIC va continua să dezvolte SM.

Cei cu SIC care continuă să experimenteze un al doilea episod de simptome de SM sunt diagnosticați cu SM recurent-remisivă (SMRR).

SMRR este cel mai frecvent tip de SM și se caracterizează prin recăderi ale simptomelor noi sau înrăutățite ale SM și perioade de stabilitate a simptomelor (numite remisie).

Mulți oameni cu SM recidivant-remisivă (SMRR) trec în cele din urmă la o formă progresivă a bolii numită SM secundar progresivă (SMSP). În SMSP, simptomele se acumulează încet și se agravează în timp.

Ce este SM progresivă primară?

SM primar progresivă (SMPP) afectează aproximativ 15% dintre persoanele cu SM. Este diferită de SMSP deoarece se caracterizează prin agravarea lentă a simptomelor SM de la debutul bolii, fără recidive precoce.

În stadiile finale ale SM, numite uneori SM avansată, oamenii experimentează cele mai multe dintre aceleași simptome ca și cele din stadiile incipiente (SIC, SMRR și/sau SMSP). Cu toate acestea, simptomele lor sunt mai severe, iar acumularea simptomelor lor duce la dizabilitate semnificativă.

Persoanele cu SM avansată sunt de obicei într-un scaun cu rotile sau imobilizate la pat și depind de alții pentru nevoile lor personale și legate de sănătate.

Tratamentul SM la adulții tineri

Ca și în cazul SM pediatrică sau cu debut tardiv, nu există un tratament pentru SM la adulții tineri.

Există, totuși, mai multe terapii de modificare a bolii (DMT) disponibile care pot ajuta la încetinirea cursului bolii și la reducerea recăderilor.

DMT variază în ceea ce privește modul în care funcționează, profilurile lor de siguranță și calea lor de administrare (de exemplu, prin injecție,oral  sau perfuzie intravenoasă). Selectarea unui DMT depinde de mai mulți factori, cum ar fi tipul de SM, severitatea bolii și dacă există alte probleme de sănătate.

Pornirea unui DMT la scurt timp după diagnostic

Cercetările indică faptul că tratamentul precoce cu DMT joacă un rol cheie în amânarea dizabilității și, probabil, îmbunătățește perspectiva pe termen lung a unei persoane.

Este important să înțelegeți că DMT nu tratează recăderile sau simptomele SM. Recăderile SM moderate până la severe sunt de obicei tratate cu un corticosteroid, în timp ce simptomele SM sunt tratate cu diferite terapii țintite, cum ar fi medicamente și strategii de reabilitare.

Perspective

SM nu este o boală fatală sau terminală. De fapt, cercetările sugerează că aproximativ 90% dintre persoanele diagnosticate cu SM la vârsta de 20 de ani pot trăi până la 70 de ani. Creșterea duratei de viață în ultimele două decenii pentru persoanele cu SM a fost în mare parte atribuită apariției terapiilor de modificare a bolii.

Alți factori care nu sunt legați de SM afectează, de asemenea, longevitatea unei persoane, cum ar fi:

• Genetica
• Prezența altor afecțiuni de sănătate (de exemplu, diabet și boli de inimă)
• Stilul de viață (de exemplu, fumatul și alimentația)

Concluzii

Chiar dacă SM se poate dezvolta la orice vârstă, este cel mai frecvent diagnosticată la adulții tineri, între 20 și 40 de ani. În timp ce simptomele SM variază considerabil ca tip și severitate de la o persoană la alta, există unele simptome – tulburări de vedere, amorțeală și furnicături – care tind să apară la începutul bolii.

Pentru a diagnostica SM, furnizorul dumneavoastră de asistență medicală va analiza rezultatele din istoricul dumneavoastră medical, examenul fizic și RMN-ul creierului/măduvei spinării (printre alte teste). Odată diagnosticat, tratamentul cu terapie de modificare a bolii este esențial pentru optimizarea perspectivei pe termen lung a unei persoane care trăiește cu SM.

A fi diagnosticat cu SM la orice vârstă poate fi chinuitor. Pentru tinerii adulți, un diagnostic poate afecta foarte mult viața și visele pe care și le-au imaginat cândva pentru ei înșiși.

Vestea bună este că, cu îngrijirea potrivită (care implică de obicei terapie de modificare a bolii), sprijin din partea altora și o mentalitate rezistentă, majoritatea oamenilor învață să se adapteze și să-și îmbrățișeze pe deplin viața cu SM.

Întrebări frecvente

Este SM frecventă la adulții tineri?

SM este cel mai frecvent diagnosticată la adulții tineri cu vârste cuprinse între 20 și 40 de ani. Potrivit Societății Naționale de SM din SUA, aproape 1 milion de oameni din Statele Unite trăiesc cu SM.

Care sunt de obicei primele semne de SM?

SM afectează pe toată lumea în mod diferit – cu toate acestea, există câteva simptome sau semne inițiale comune ale bolii, cum ar fi vederea încețoșată din nevrita optică, amorțeală, furnicături, slăbiciune la nivelul picioarelor și oboseală.

Se poate vindeca SM dacă este diagnosticată devreme?

Nu există un remediu pentru SM, chiar dacă este diagnosticată devreme. Există medicamente care modifică boala care pot ajuta la încetinirea cursului bolii și la reducerea recăderilor.

Este mai bine să fii diagnosticat cu SM când ești tânăr?

Cercetările sugerează că persoanele diagnosticate cu SM după 50 de ani dezvoltă dizabilități într-un ritm mai rapid în comparație cu adulții diagnosticați cu SM înainte de 50 de ani.

Acest articol este doar informativ. Pentru un diagnostic corect, vă recomandăm să consultați sfatul unui medic specialist.

Scris de Sabina Tănasă