• asocinvingatoriism@gmail.com
  • 0721 292 344

Ce spun cele mai recente cercetări despre scleroza multiplă?

Ce spun cele mai recente cercetări despre scleroza multiplă?

Milioane de oameni din întreaga lume trăiesc cu scleroză multiplă (SM), o afecțiune progresivă care schimbă viața. Care este cauza probabilă a SM și cum avansează cercetarea medicală către tratamente mai bune? Explorăm aceste întrebări și multe altele în cel mai recent podcast In Conversation.

Întregul podcast poate fi ascultat AICI: https://megaphone.link/RED6987948203

Scleroza multiplă înseamnă „multe cicatrici”. Este o afecțiune cronică care afectează în principal sistemul nervos central, unde teaca protectoare a nervilor din creier, măduva spinării și nervii optici, numită „mielină”, se degradează lent.

Recent au început să apară și dovezi ale unei anumite implicări a sistemului nervos periferic în dezvoltarea acestei afecțiuni.

Simptomele SM variază foarte mult de la om la om și pot implica de la vedere încețoșată, amorțeală și furnicături la nivelul membrelor până la boli progresive care pot duce la paralizie.

Nu există un remediu pentru SM, dar există medicamente care pot modifica cursul bolii.

Cercetările din ultimii ani au determinat câteva aspecte despre factorii de risc. De exemplu, nivelurile scăzute de vitamina D, fumatul, excesul de greutate și traiul într-o țară poziționată mai departe de Ecuator pot crește riscul. Mai mult, SM afectează de aproximativ trei ori mai multe femei decât bărbați.

Poate cel mai intrigant, unele cercetări au găsit o legătură între SM și infecția cu virusul Epstein-Barr (EBV). Acesta este virusul care provoacă mononucleoza, uneori cunoscut și sub denumirea de „febră glandulară”.

La începutul acestui an, cercetări cu privire la legătura dintre SM și infecția cu virusul Epstein-Barr (EBV) au apărut în revista științifică Science.

În podcastul In Conversation, a fost invitată dr. Antje Ronneberger, un medic de familie în vârstă de 53 de ani din Devon, Regatul Unit, care s-a pensionat recent din cauza diagnosticului de SM. A mai fost invitată și dr. Marianna Cortese, asistent de cercetare la Harvard T.H. Chan School of Public Health din Boston și co-autor al lucrării Science ce susține că infecția cu EBV ar putea fi o cauză probabilă a SM.

Dr. Hilary Guite: Antje, de unde ai știut că ai SM?

Dr. Antje Ronneberger: „Aceasta este o întrebare foarte dificilă, deoarece a durat mult timp pentru a primi un diagnostic. Deși eu sunt medic de profesie, rareori am avut de-a face cu un diagnostic de SM, prin urmare nu știam că am SM. Pur și simplu am simțit că e ceva în neregulă. Eram incredibil de obosită. Acesta a fost probabil primul meu simptom. Dar, după cum știți, toți medicii muncesc foarte mult, în special medicii de familie din Marea Britanie. Am lucrat mult prea mult, prea multe ore suplimetare și am pus totul pe seama asta.

Așa că am crezut că mă confrunt cu o stare de epuizare extremă. Apoi următorul meu simptom a fost legat de probleme de mobilitate, probleme de echilibru. Am devenit stângace și incredibil de lentă. Deci, acestea au fost probabil primele simptome.

Și apoi, ceea ce a fost total neobișnuit pentru un diagnostic de SM – am slăbit foarte mult, aproximativ 20 de kilograme, ceea ce nu m-a făcut să mă gândesc  la SM. Dar asta mi s-a întâmplat, nu știu sigur de ce.

Poate a fost stresul, dar pierderea în greutate m-a determinat să-mi vizitez medicul și să încep să fac ivestigații, pentru că nu mă mai opream din a pierde în greutate”.

Dr. Marianna Cortese: Cât timp v-a luat să fiți diagnosticată? Trebuie să vă fi fost foarte greu, așteptarea și incertitudinea.

Dr. Ronneberger: „Probabil că am avut unele simptome de aproximativ 10 ani, sau poate chiar 20, după cum crede neurologul meu, pentru că am avut probleme de echilibru pentru o scurtă perioadă de timp acum 20 de ani. Dar să spunem că de 5 ani, a devenit din ce în ce mai proeminetă starea”.

Dr. Guite: Ați făcut o radiografie a creierului, moment în care s-a pus un diagnostic. Au existat multe presupuneri cu privire la diferitele simptome. Cum ați ajuns să faceți o radiografie a creierului?

Dr. Ronneberger: „Ei bine, cred că oboseala a fost un motiv. Un alt aspect a fost slăbiciunea la piciorul drept pe care o resimțeam. Dacă mergeam o vreme îndelungată, ajungeam să mă împiedic de piciorul drept. Așa că am ajuns să am un picior în cădere, iar diferența dintre cele două picioare a devenit evidentă. Din acest motiv, medicul meu de familie a solicitat o scanare RMN a măduvei spinării.

Ulterior m-a îndrumat către un neurolog, acesta din urmă solicitând o scaare a creierului și a capului, nebănuind că am SM.  După scanarea creierului, am fost sunată la câteva zile de neurolog care mi-a spus că se observă o demielinizare și SM. Deci așa am ajuns să fac o scanare a creierului”.

Dr. Guite: Mielina este teaca protectoare care acoperă fibrele nervoase. Vrea cineva dintre voi să explice ce înseamnă  demielinizare, cum apare pe scanare?

Dr. Cortese: Ce se întâmplă în SM: sistemul imunitar atacă teaca de mielină din jurul neuronilor din sistemul nervos central, iar această teacă de mielină se descompune.

Acest lucru poate afecta transmisia semnalului nervului și, de asemenea, face nervul mai vulnerabil la deteriorare, deoarece această teacă de mielină este într-adevăr acolo pentru izolarea și protecția neuronului. Acest lucru poate duce la o serie de simptome diferite, așa cum descria Antje.

Dr. Guite: Există diferite tipuri de SM, nu-i așa? Există un tip care este progresiv și apoi un tip în care oamenii au atacuri cu remisiuni și chiar pot reveni aproape la normal. Ce tip ai, Antje?

Dr. Ronneberger:  Am SM recurent-remisivă.

Dr. Guite: Aceasta este cea mai comună formă, nu-i așa? Aproximativ 85% dintre oameni cu SM au această formă. Ce provoacă atacurile?

Dr. Ronneberger: Recăderile mele sunt foarte, foarte subtile. Acesta este motivul pentru care a durat atât de mult pentru a diagnostica SM. Ce anume provoacă recăderile? Nu sunt sigură.

De fapt, chiar voiam să o întreb pe Marianna dacă au mai fost făcute cercetări în acest sens. Medicii spun că ar putea fi de vină stresul, oboseala și infecțiile virale, deoarece orice virus agravează situația și mai ales oboseala. Privarea de somn este un alt aspect posibil.

Dr. Cortese: Din păcate, încă nu avem un răspuns. Este ceva ce studiem în cadrul grupului nostru de cercetare – dacă sunt markeri care ne-ar putea ajuta să prezicem dacă cineva va avea o evoluție mai severă a bolii, mai multe atacuri.

Din păcate, pacienții duc o luptă grea mai ales când primesc un asemenea diagnostic în mijlocul vieții lor. Nu este clar cine va avea o formă mai benignă și una mai severă.

Cunoașterea formei bolii de la început, ar putea ajuta la selectarea unor tratamente mai adecvate, a unor tratamente mai puternice în cazul în care boala se dovedește a avea o formă mai gravă. Dar știți, tratamente mai puternice pot avea mai multe efecte secundare. Deci, aceasta este o întrebare foarte relevantă pe care comunitatea științifică o investighează, dar nu este bine înțeleasă.

Dr. Ronneberger: Și se poate schimba de la un moment la altul. Așadar, s-ar putea să începeți cu o formă ușoară sau cu progresie lentă, iar apoi poate deveni brusc mult mai gravă și progresează rapid. Acesta este un lucru ciudat. Și nu știi niciodată ce aduce ziua de mâine.

Dr. Guite: De ce vă temeți cel mai mult?

Dr. Ronneberger: Pierderea independenței, mi-am pierdut deja o mare parte din independență. Adică, am 53 de ani și am nevoie de ajutor cu multe lucruri.

Înainte de boală eram cu adevărat independentă și extrem de activă: călătoream, făceam sport, eram extrem de sociabilă, îmi plăcea să am oameni în jurul meu, iar acum  toate aceste activități mă obosesc foarte tare și trebuie să planific dinainte totul.

Cu siguranță mi-a schimbat viața complet, a trebuit să renunț și la slujba mea. Adică, asta a fost cea mai mare problemă recentă. Am renunțat abia la sfârșitul lunii ianuarie.  Inițial, era prevăzut să continui să lucrez la program scurt, dar, din păcate, nu a fost posibil.

Oamenii mă întreabă: „Cum te descurci cu asta?” și le spun: „Ei bine, simt că s-a rupt ceva din mine.” Și chiar așa este pentru că mereu mi-am dorit să fiu doctor, chiar de când aveam vreo 10 ani.

Nu exista altă opțiune pentru mine. Dacă nu aș fi fost medic, aș fi fost asistentă sau îngrijitoare, în funcție de notele pe care le-aș fi obținut. Dar acum, nu pot face nimic din toate acestea. Acum, nu pot presta nicio muncă plătită din cauza pensiei mele. Prin urmare îmi este foarte greu. În acest moment îmi caut un loc unde să mă regăsesc.

SM și virusul Epstein-Barr

Dr. Guite: Marianna, ce ai aflat despre debutul SM prin cercetarea ta în lucrarea recent publicată în revista Science?

Dr. Cortese: Ei bine, în lucrarea recentă, ceea ce iese în evidență este că ceva care a fost un agent suspect pentru SM de mult timp și investigat de multe grupuri de cercetare din lume: virusul Epstein-Barr  poate fi cauza principală a SM.

Acest studiu este un efort de colaborare care a început cu peste 20 de ani în urmă cu armata Statelor Unite. Autorii seniori, mentorii mei, Dr. Ascherio și Dr. Munger, au făcut cu adevărat munca mamut în întreg acest proiect. Și a durat atât de mult pentru a reuni o cohortă atât de mare.

A fost o cohortă de personal militar american, cuprinzând 10 milioane de indivizi ce au oferit 62 de milioane de probe de ser în total. Și în această cohortă, i-am identificat pe cei care au dezvoltat SM în timpul serviciului militar prin revizuirea dosarelor medicale. Au fost 955 de persoane [în total] și am putut accesa până la trei probe de sânge pentru 800 dintre acești indivizi.

Am observat că toți, cu excepția unei persoane, erau infectați cu EBV în momentul în care au dezvoltat SM.

Și apoi, am făcut și o analiză suplimentară privind cine dintre ei a fost negativ pentru EBV la începutul perioadei de serviciu militar și au fost doar 35 de persoane. Apoi, în perioada de urmărire, 34 au fost seroconvertiți, adică au dezvoltat EBV. Și apoi, au continuat să dezvolte SM. Deci doar unul nu s-a seroconvertit.

Dintre controale efectuate, 107 au ieșit EBV negativ la momentul inițial. Doar 50% au fost seroconvertiți și asta corespunde ratei de seroconversie reală. Acesta este câți oameni dobândesc EBV la vârsta adultă pe an, deci aceasta este ca o rată de referință.

Și la persoanele care au dezvoltat SM, aproape tot a fost seroconvertit, iar acest lucru duce la o estimare puternică a riscului. Din acest raționament se pare că dobândirea EBV versus rămânerea negativ pentru EBV duce la un risc de 32 de ori mai mare de a dezvolta boala.

Acesta este motivul pentru care credem că este cauza principală a SM, deorece nici un alt factor de risc analizat vreodată nu s-a apropiat de asemenea date. Dar, de asemenea, o analiză suplimentară a arătat creșteri ale unui biomarker în sânge, ceea ce indică faptul că deja se întâmplă ceva în creier, că există deja leziuni axonale neuronale.

Există un alt biomarker pe care l-am măsurat și vedem cu adevărat că EBV precede chiar creșterile acestuia chiar și atunci când pacientul nu are încă simptome, ci doar o creștere a biomarkerului în sânge.

Dr. Guite: Este cu adevărat extraordinar! Această legătură este la fel de puternică ca și legătura dintre fumat și cancerul pulmonar. Dar dacă te gândești la riscurile absolute ale fumatului și ale cancerului pulmonar – dacă fumezi și continui să fumezi de-a lungul vieții, undeva între una din 20 sau 30 de persoane care fumează va avea cancer pulmonar, în timp ce acum este o scară diferită dacă  vorbim despre cineva cu EBV. Ne puteți explica despre aceste riscuri absolute?

Dr. Cortese: Într-o populație adultă, aproximativ 95% sunt infectați cu EBV, sau au fost infectați la un moment dat în viața lor și rămân pozitivi cu EBV. Odată ce ați contractat virusul, rămâneți infectat, nu puteți să îl eliminați din corp.

Dacă vorbim despre SM, cifrele sunt una din 200 până la 400 de persoane care dezvoltă SM. Acesta este riscul pe parcursul vieții de una din 200 până la 400. Depinde de sex, astfel încât femeile sunt mai predispuse să dezvolte SM.

Deci da, un virus foarte comun este capabil să provoace o boală relativ rară, cum ar fi SM. Și acest lucru poate părea un paradox, dar este de fapt destul de comun în biologie că virușii obișnuiți pot duce la boli rare. Prin urmare, SM poate fi considerată o complicație rară a unei infecții cu virusul Epstein Barr în acest moment.

Și vreau să spun, este la fel și cu cancerul pulmonar, nu?! Nu toți cei care fumează vor dezvolta cancer pulmonar, doar că cifrele sunt  mai puțin extreme, dar este similar.

Acest articol este doar informativ. Pentru un diagnostic corect, vă recomandăm să consultați sfatul unui medic specialist.

Scris de Sabina Tănasă