Un ghid al medicamentelor pentru scleroza multiplă

Medicamentele sunt principalul tratament pentru scleroza multiplă (SM). Multe dintre ele sunt folosite pentru a bloca atacul sistemului imunitar asupra nervilor și pentru a încetini sau pentru a preveni progresia și recidivele (erupțiile) bolii. Altele sunt folosite pentru a gestiona simptomele rezultate, cum ar fi durerea, depresia și rigiditatea musculară.

Există mai multe tipuri de medicamente care pot fi utilizate pentru a trata SM, inclusiv medicamente pentru chimioterapie, antiinflamatoare, medicamente imunosupresoare și steroizi. În unele cazuri, medicamentele pentru SM sunt clasificate în funcție de modul în care sunt administrate, ceea ce fac și ce simptome le gestionează.

Citiți mai departe pentru a descoperi diferitele forme de medicamente pentru SM și modul în care acestea ajută oamenii cu această boală.

Terapii de modificare a bolii (DMT)

Mai multe tipuri de terapii de modificare a bolii (DMT) pot schimba cursul SM. În funcție de cât de eficiente sunt medicamentele pentru orice persoană dată, durata tratamentului variază, dar poate varia de la câteva luni la ani.

Cât de bine tolerează o persoană efectele secundare ale unui medicament și cât de bine îi gestionează medicamentul simptomele sunt factori pe care medicii îi folosesc pentru a determina dacă o persoană va continua sau nu un anumit tratament sau va trece la un nou tip de medicamente.

Un medic va monitoriza dacă se dezvoltă noi leziuni și în care zone ale creierului au fost îndepărtate celulele nervoase de mielină. Dacă se dezvoltă noi leziuni, un medic poate trece la un nou DMT.

Medicamentele care modifică cursul bolii pot fi injectate, administrate pe cale orală sau perfuzate prin fluxul sanguin folosind un ac într-o venă (intravenos).

Injecții și perfuzii

Există mai multe medicamente injectabile care au fost aprobate de Food and Drug Administration (FDA) pentru a trata SM.

Medicamente injectabile interferon beta

Medicamentele injectabile cu interferon beta au fost primele DMT aprobate pentru tratamentul SM. Injecțiile ajută la schimbarea cursului SM activ recidivant-remisiv și al SM secundar progresivă. Dacă o persoană a recidivat sau prezintă noi leziuni cauzate de afectarea nervilor, este un bun candidat pentru medicamentele injectabile cu interferon beta.

Medicamentele injectabile cu interferon beta pot include:

• Interferon beta 1a (Rebif, Avonex)
• Interferon beta 1b (Extavia, Betaseron)
• Peginterferon beta 1a (Plegridy)

Aceste medicamente împiedică capacitatea celulelor albe din sânge, care sunt celule imunitare, de a pătrunde în creier și măduva spinării de a provoca mai multe leziuni ale nervilor. Deoarece se crede că SM este condusă de autoimunitate (adică sistemul imunitar începe să se atace singur), blocarea acțiunii acestor celule imunitare poate încetini progresia daunelor cauzate de SM.

Metode de administrare a medicamentelor injectabile

Fiecare tip de medicament injectabil are propria sa metodă și rezultate. Programele de administrare pentru aceste medicamente sunt:

• Interferon beta 1a (Rebif, Avonex): injectat într-un mușchi o dată pe săptămână
• Interferon beta 1b (Extavia, Betaseron): Se injectează sub piele o dată la două zile
• Peginterferon beta 1a (Plegridy): Se injectează sub piele o dată la două săptămâni

Medicamentele injectabile cu interferon beta sunt considerate sigure pentru multe persoane cu SM. Cu toate acestea, ele vin cu unele efecte secundare, inclusiv:

• Simptome asemănătoare gripei
• Dureri de cap
• Frisoane
• Durere sau erupție cutanată la locul injectării
• Febră
• Dureri musculare

Natalizumab (Tysabri)

Natalizumab este un tip de anticorp, în care sunt proteine specializate concepute pentru a identifica invadatorii străini din organism. Acest medicament este utilizat pentru a bloca un anumit tip de celulă imunitară (limfocite T) să pătrundă în creier și măduva spinării.

Acest medicament este de obicei utilizat pentru a trata boala activă la persoanele cu SM secundar progresivă sau recidivant-remisivă, dar uneori este administrată persoanelor cu CIS.

Natalizumab este administrat ca perfuzie în fluxul sanguin de către un furnizor de asistență medicală o dată la patru săptămâni. Perfuzia în sine va dura o oră.

Efectele secundare ale natalizumabului pot include:

• Durere de cap
• Infecții ale tractului urinar
• Infectie la plămâni
• Dureri musculare
• Durere abdominală
• Infecție vaginală (vaginită)
• Depresie
• Diaree
• Greaţă
• Eczemă
• Rigiditatea articulațiilor
• Oboseală

Acetat de glatiramer (Glatopa, Copaxone)

Acetatul de glatiramer este o substanță produsă sintetic care este menită să semene cu o proteină specifică din mielină. Medicamentul funcționează prin păcălirea celulelor imune. Este de obicei utilizat pentru a trata SM recidivant-remisivă sau CIS.

Vă veți injecta singur acest medicament fie o dată pe zi, fie o dată la trei zile. Este important să urmați instrucțiunile furnizorului dumneavoastră pentru a lua acest medicament pentru a vă asigura că vă administrați doza corectă.

Cele mai frecvente efecte secundare ale acetatului de glatiramer sunt o erupție cutanată sau durere la locul injectării.

Alemtuzumab (Lemtrada)

Alemtuzumab nu este o terapie de primă linie pentru SM. Este destinat persoanelor care au încercat mai mult de două medicamente pentru SM fără ameliorarea simptomelor sau încetinirea progresiei bolii.

Medicamentul acționează prin reducerea numărului de celule imunitare (limfocite B și T) din organism, ceea ce poate ajuta la reducerea inflamației și la reducerea daunelor asupra celulelor nervoase.

Alemtuzumab se administrează sub formă de perfuzie, similar cu acetatul de glatiramer. Cu toate acestea, perfuzia de alemtuzumab durează patru ore.

Schema de tratament pentru alemtuzumab este:

• Prima dată: o dată pe zi timp de cinci zile la rând
• A doua oară: o dată pe zi timp de trei zile la rând
• 12 luni fără perfuzii
• Curele ulterioare: o dată pe zi, timp de trei zile la rând, după cum este necesar, la cel puțin 12 luni după ultima doză a oricăror cursuri anterioare

Efectele secundare ale acestui medicament pot include:

• Febră
• Frisoane
• Ameţeală
• Dificultăți de respirație
• Greață și/sau vărsături
• Erupție cutanată ușoară sau mâncărime

Efecte secundare grave

În unele cazuri, alemtuzumab poate provoca reacții adverse grave, inclusiv:

• Accident vascular cerebral
• Blocarea arterelor care alimentează creierul cu sânge
• Cancere
• Inflamație hepatică
• Infecții grave
• Inflamația vezicii biliare
• Umflarea țesutului pulmonar
• Autoimunitate

Clorhidrat de mitoxantronă

Clorhidratul de mitoxantronă a fost inițial aprobat ca tratament de chimioterapie, dar este folosit și pentru a trata SM. Medicamentul funcționează prin suprimarea acțiunii celulelor sistemului imunitar care atacă și dăunează mielinei. În mod obișnuit, SM recidivant-remisivă și secundar progresivă sunt tratate folosind clorhidrat de mitoxantronă.

Medicamentul este administrat printr-o perfuzie IV o dată la trei luni de către un furnizor de asistență medicală. Perfuzia durează aproximativ cinci până la 15 minute.

• Cele mai frecvente efecte secundare ale clorhidratului de mitoxantronă includ:
• Modificări sau lipsă a perioadelor menstruale în timpul tratamentului
• Greaţă
• Rărirea părului
• Urina de culoare albastru-verde timp de aproximativ 24 de ore după administrarea perfuziei
• Infecții ale căilor respiratorii superioare și ale tractului urinar
• Dureri de cap
• Constipație
• Vărsături
• Diaree

Efecte secundare grave

În unele cazuri, există efecte secundare permanente și grave asociate cu utilizarea clorhidratului de mitoxantronă, inclusiv insuficiență cardiacă congestivă, leucemie și leziuni hepatice.

Ofatumumab (Kesimpta)

Ofatumumab este cel mai nou tratament pentru SM. Poate fi utilizat pentru a trata CIS, SM recidivant-remisivă și SM secundar progresivă.

Medicamentul funcționează prin evidențierea anumitor celule imunitare dăunătoare (limfocite B) și prin reducerea numărului de celule din organism. Acest lucru duce la mai puține daune, deoarece există mai puține celule B care vizează mielina în creier și măduva spinării.

Acest medicament injectabil se administrează sub piele (subcutanat) o dată pe săptămână timp de trei săptămâni, urmată de o pauză de o săptămână și apoi o dată pe lună după aceea. Prima injecție trebuie făcută sub îndrumarea unui profesionist din domeniul sănătății. După aceea, vă veți injecta singur medicamentul.

Unele efecte secundare frecvente ale ofatumumab includ:

• Roșeață, durere, mâncărime sau umflare la locul injectării
• Febră
• Dureri de cap
• Dureri și dureri musculare
• Frisoane
• Oboseală
• Infecții toracice
• Raceli si raceli de cap
• Herpes labial
• Infectii ale tractului urinar
• Scădere a moleculelor care ajută la protejarea organismului împotriva infecțiilor (anticorpi)

Ocrelizumab (Ocrevus)

Ocrelizumab este un medicament tip perfuzie care tratează CIS, SM recidivant-remisivă și SM primar progresivă. Funcționează în mod similar cu ofatumumab, deoarece reduce numărul de limfocite B din organism, scăzând astfel numărul de celule care sunt disponibile pentru a deteriora mielina.

Conform cercetărilor, ocrelizumab este primul medicament care s-a dovedit că încetinește semnificativ progresia dizabilității la persoanele cu SM primar progresivă.

Medicamentul se administrează sub formă de perfuzie. Se vor administra două perfuzii separate, cu o pauză de două săptămâni între ele, perfuziile regulate fiind administrate o dată la șase luni. Fiecare perfuzie va dura între trei și patru ore.

Efectele secundare ale ocrelizumabului pot include:

• Dureri de cap
• Eczemă
• Febră
• Greaţă
• Herpes labial
• Tuse

Efecte adverse

Ocrelizumab împiedică funcționarea sistemului imunitar, ceea ce înseamnă că poate face o persoană mai susceptibilă la boli precum gripa, infecțiile sinusurilor, bronșita și infecțiile virale. Infecții ale pielii și infecții cu herpes.

Medicamente orale

Există, de asemenea, medicamente pe cale orală care au fost aprobate de FDA pentru a trata SM, inclusiv:

• Fumarat de dimetil (Tecfidera): Administrat în capsule orale de două ori pe zi, se crede că acest medicament modulează sistemul imunitar pentru a ajuta la reducerea leziunilor la nivelul creierului și nervilor măduvei spinării.
• Cladribină (Mavenclad): Acest medicament compus, suprimă acțiunea sistemului imunitar prin reducerea numărului de limfocite B și T din organism, ceea ce previne deteriorarea ulterioară a celulelor nervoase.
• Fumarat de diroximel (Vumerity): Acest medicament este administrat de două ori pe zi. După ce este descompus în organism, se transformă în fumarat de monometil și are aceeași acțiune de modulare a imunității ca și fumaratul de dimetil.
• Fingolimod (Gilenya): Acest medicament acționează prin prevenirea pătrunderii celulelor albe din sânge în sistemul nervos central prin captarea lor în structurile în formă de fasole implicate în funcția imunitară (ganglioni limfatici).
• Fumarat de monometil (Bafiertam):Administrat de două ori pe zi, acest medicament oral funcționează similar cu fumaratul de dimetil și fumaratul de diroximel prin modularea răspunsului imunitar și reducerea inflamației.
• Ozanimod (Zeposia): Acest medicament captează celulele albe din sânge în ganglionii limfatici, ceea ce le împiedică să treacă în sistemul nervos central, unde pot provoca daune suplimentare.
• Siponimod (Mayzent): Similar cu ozanimod, siponimodul reține celulele albe din sânge în ganglionii limfatici pentru a se asigura că nu pătrund în sistemul nervos central. De asemenea, reduce inflamația.

Cât de des sunt luate medicamentele orale?

Medicamentele orale vor fi luate diferit în funcție de tip, dar de obicei, acestea sunt luate fie o dată sau de două ori pe zi.

Medicamente pentru simptomele SM

Unele medicamente pentru SM sunt concepute pentru a trata sau gestiona SM pe baza simptomelor specifice sau a altor afecțiuni care apar.

Simptomele vezicii urinare

Simptomele vezicii urinare afectează până la 80% dintre persoanele cu SM. Medicamentele care tratează sau gestionează disfuncția vezicii urinare tind să funcționeze prin relaxarea mușchilor vezicii urinare pentru a preveni contracția excesivă a mușchilor. De asemenea, pot reduce spasmele musculare, pot bloca conexiunile dintre nervii și mușchii vezicii urinare și pot ajuta la încurajarea fluxului de urină.

Medicamentele care pot trata simptomele vezicii urinare în SM includ:

Darifenacin (Enablex): Acest medicament acționează prin relaxarea mușchilor vezicii urinare pentru a ajuta la prevenirea contracțiilor care duc la incapacitatea de a controla vezica urinară (incontinență). De asemenea, ajută la prevenirea nevoii urgente și frecvente de a urina.

Desmopresină (spray nazal DDVAP): sub formă de spray nazal, acest hormon afectează rinichii. Ajută la controlul nevoii frecvente de a urina.

• Imipramină (Tofranil): Acest antidepresiv poate ajuta cu frecvența urinară și incontinența.
• Mirabegron (Myrbetriq): Acest medicament tratează vezica urinară hiperactivă relaxând mușchii tractului urinar și reducând spasmele vezicii urinare.
• Onabotulinumtoxin A (Botox): Această neurotoxină oferă alinare prin blocarea conexiunilor care pot face mușchii strânși și pot provoca spasme.
• Oxibutinină (Ditropan, Ditropan XL, Oxytrol): Acest medicament acționează prin scăderea numărului de spasme musculare care apar în vezică, ameliorând astfel simptomele urinare cauzate de spasme.
• Prazosin (Minipress): Acest medicament este de obicei folosit pentru a trata hipertensiunea arterială, dar pentru persoanele cu SM, poate ajuta la promovarea fluxului de urină.
• Solifenacin (VESIcare): Acest medicament este conceput pentru a trata vezica urinară hiperactivă.
• Tamsulosin (Flomax): Prin relaxarea mușchilor vezicii urinare și a prostatei, acest medicament poate ajuta la promovarea fluxului de urină la persoanele cu SM.
• Tolterodina (Detrol): Acest medicament este din aceeași clasă cu solifenacina și ajută la relaxarea mușchilor vezicii urinare și la prevenirea vezicii urinare hiperactive.

Schimbări emoționale

Unele persoane cu SM pot prezenta simptome emoționale abrupte care ar putea să nu fie adecvate pentru situația în care se află, de exemplu, râsul sau plânsul necontrolat. Dextrometorfan + chinidină (Nuedexta) este o terapie combinată care ajută la tratarea acestor episoade.

SM și schimbări emoționale

Aproximativ 10% dintre persoanele cu SM vor experimenta accese incontrolabile de râs sau plâns care nu au legătură cu nicio emoție adevărată (afect pseudobulbar). Un număr și mai mic de persoane cu SM experimentează un sentiment nerealist de fericire și neconectat cu realitatea (euforie).

Disfuncție intestinală

Aproximativ 39% până la 73% dintre persoanele cu SM se confruntă cu disfuncții intestinale. Unul dintre cele mai frecvente simptome intestinale pe care le prezintă persoanele cu SM este constipația.

Există diferite tipuri de medicamente care pot fi utilizate pentru a trata constipația, inclusiv laxative, balsam de scaun și agenți de volum.

Unele laxative care pot fi utilizate pentru constipația cauzată de SM includ:

• Bisacodil (Dulcolax)
• Clismă de flotă
• Hidroxid de magneziu (laptele de magnezie Phillips)

Balsamurile pentru scaune pentru constipația cauzată de SM includ:

• Docusate (Colace)
• Supozitoare cu glicerină
• Ulei mineral

Agentul de încărcare care este cel mai des utilizat pentru a trata constipația cauzată de SM este fibra de psyllium (Metamucil).

Oboseală

Peste 80% dintre persoanele cu SM se confruntă cu oboseală. Medicamentele concepute pentru a trata oboseala includ:

• Dextroamfetamina și amfetamina (Adderall): Acest medicament stimulează sistemul nervos central pentru a îmbunătăți vigilența mentală.
• Amantadină (Gocovril, off-label): Acest medicament antiviral este utilizat off-label pentru a trata oboseala la persoanele cu SM, ceea ce înseamnă că nu a fost dezvoltat în acest scop. Motivul acțiunii sale împotriva oboselii nu este clar; cu toate acestea, medicamentul ajută pe unele persoane cu SM să se simtă mai alerte.
• Metilfenidat (Ritalin): Un alt medicament folosit în afara etichetei pentru oboseala la persoanele cu SM, acest medicament ajută la stimularea sistemului nervos central pentru a încuraja vigilența mentală.
• Modafinil (Provigil): Acest medicament este conceput pentru a încuraja un sentiment de veghe. A fost creat pentru a ajuta la tratarea apneei obstructive în somn și a tulburărilor de somn în schimburi, dar este folosit în afara etichetei pentru a trata oboseala la persoanele cu SM.
• Fluoxetină (Prozac, off-label): Acest medicament este, de asemenea, utilizat off-label pentru SM și poate ajuta la ameliorarea oboselii. Este un antidepresiv care este de obicei folosit pentru a trata depresia, tulburarea obsesiv-compulsivă și atacurile de panică.

Durere și Disestezie

Până la 75% dintre persoanele cu SM experimentează o formă de durere cronică sau senzații anormale (disestezie). Pentru a ajuta la tratarea acestor sentimente, medicamentele includ:

• Amitriptilina: Acest antidepresiv ajută la tratarea durerii și a senzațiilor anormale la nivelul brațelor și picioarelor care se pot dezvolta după ce anumite căi sunt deteriorate în cursul SM.
• Clonazepam (Klonopin): Klonopin este de obicei utilizat pentru a trata convulsii și atacurile de panică, dar poate fi folosit și pentru a gestiona durerea la persoanele cu SM atunci când nu au primit ameliorare de la alte tratamente.
• Gabapentin (Neurontin): Acest medicament anti-convulsii poate ajuta la controlul durerii cauzate de deteriorarea celulelor nervoase din creier și măduva spinării.
• Nortriptilina (Pamelor): Un alt antidepresiv care este utilizat pentru a trata simptomele durerii în SM, se crede că acest medicament ajută la durerea la nivelul brațelor și picioarelor.
• Fenitoină (Dilantin): Acest medicament este de obicei utilizat pentru a trata convulsii, dar poate ajuta și la gestionarea durerii la persoanele cu SM.

Mâncărime

Mâncărimea este un simptom pe care mulți oameni cu SM îl experimentează. De asemenea, pot avea senzații anormale, cum ar fi senzații de ace sau arsuri, înjunghiere sau dureri sfâșietoare.

Medicamentul cel mai des folosit pentru a trata mâncărimea la persoanele cu SM este hidroxizina (Vistaril), un antihistaminic care este de obicei utilizat pentru a preveni simptomele alergice.

Depresie

Aproape 50% dintre persoanele cu SM dezvoltă depresie. Cele mai frecvente medicamente antidepresive administrate persoanelor cu SM sunt inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS).

ISRS blochează nervii să absoarbă neurotransmițătorul serotoninei. Când prea multă serotonină este absorbită de celulele nervoase, nu mai rămâne suficientă pentru a continua să trimită mesaje între celulele nervoase, ceea ce duce la simptome de depresie.

Câteva exemple de ISRS care sunt utilizate pentru a trata depresia la persoanele cu SM includ:

• Citalopram (Celexa)
• Paroxetină (Paxil)
• Fluoxetină (Prozac)
• Sertralină (Zoloft)

Inhibitorii recaptării serotoninei și norepinefrinei (IRSN) sunt un alt tip de medicamente care pot trata eficient depresia. De asemenea, sunt utile pentru afecțiuni precum tulburările de anxietate și durerea pe termen lung. Deci, SNRI-urile pot fi de ajutor celor cu durere cronică (în special dureri nervoase), precum și pentru depresie. Medicamentele din această clasă includ duloxetina (Cymbalta) și venlafaxina (Effexor).

Unii oameni iau și medicamente din clasa aminocetonelor de antidepresive. Bupropionul (Wellbutrin SR, Wellbutrin XL) este medicamentul din această clasă care este cel mai des utilizat pentru a trata depresia la persoanele cu SM. Bupropionul funcționează similar cu ISRS, cu excepția faptului că blochează nervii să absoarbă prea mulți neurotransmițători norepinefrină și dopamină.

Disfuncție sexuală

Disfuncția sexuală poate afecta pe oricine cu SM și poate include disfuncția erectilă, incapacitatea de a atinge orgasmul și libidoul scăzut.

Medicamentele utilizate pentru a trata disfuncția sexuală la persoanele cu SM se concentrează pe disfuncția erectilă și includ:

• Sildenafil (Viagra)
• Tadalafil (Cialis)
• Vardenafil (Levitra)
• Alprostadil (MUSE, Prostin VR, Caverject, injectabil)
• Avanafil (Stendra)
• Papaverină (off-label)

Tratamente alternative

Tratamentele pentru alte tipuri de disfuncție sexuală în SM variază și pot include antidepresive, o creștere a utilizării lubrifianților în timpul activității sexuale, terapia cognitiv-comportamentală (CBT), consiliere de cuplu și utilizarea de ajutoare sexuale.

Tremurături

Deși tremorurile nu apar la toată lumea cu SM, până la 58% dintre persoanele cu boala vor prezenta simptomul la un moment dat.

Tremorurile se pot prezenta în moduri diferite, cum ar fi o voce tremurată, tremur care afectează brațele și mâinile și dificultăți în ținerea uneltelor sau a ustensilelor.

Unele medicamente care pot fi utilizate pentru a trata tremorul la persoanele cu SM includ:

• Baclofen
• Clonazepam (Klonopin)
• Dantrolen (Dantrium)
• Diazepam (Valium)
• Onabotulinumtoxina A (Botox)
• Tizanidină (Zanaflex)

Spasticitate și rigiditate musculară

Aceleași medicamente care sunt utilizate pentru a trata tremorurile în SM pot fi, de asemenea, utilizate pentru a gestiona rigiditatea musculară și spasticitatea, inclusiv:

• Baclofen (Lioresal, Fleqsuvy): Acest medicament acționează asupra sistemului nervos pentru a ajuta la reducerea crampelor, spasmelor și constrângerii în mușchi cauzate de spasticitate.
• Cyclobenzaprine (Amrix): Acest medicament este conceput pentru a trata spasmele musculare la persoanele cu afecțiuni precum sindromul de tunel carpian și tendinita, dar poate, de asemenea, ameliora constrângerea musculară la persoanele cu SM.
• Dantrolene (Dantrium): Acest relaxant muscular ameliorează crampele, spasmele
• Diazepam (Valium): Acest medicament este o benzodiazepină (cunoscută și ca depresori ai sistemului nervos central). Acțiunea principală a benzodiazepinelor este de a încetini sistemul nervos, ceea ce poate ajuta la ameliorarea spasmelor musculare și a spasticității.
• Onabotulinumtoxin A (Botox): neurotoxina blochează conexiunile care pot ajuta la ameliorarea stării musculare și a spasmelor.
• Tizanidină (Zanaflex): Acest medicament ameliorează spasmele, crampele și încordarea mușchilor.

Vertij și amețeli

Potrivit Societății Naționale de Scleroză Multiplă din Statele Unite, vertijul și amețelile sunt simptome comune ale SM. Poate determina un om să se simtă dezechilibrat sau amețit și poate chiar crește riscul de cădere.

Pentru a trata vertijul și amețelile la persoanele cu SM, se utilizează medicamentul meclizină (Antivert). Este utilizat pentru a trata amețelile, greața și vertijul într-o varietate de condiții.

Dificultate la mers și modificări ale mersului

Din cauza modului în care SM afectează sistemul nervos central, multe persoane cu această afecțiune pot dezvolta probleme de mers și de mobilitate. Atunci când capacitatea cuiva de a se deplasa este afectată de SM, planul său de tratament va trebui ajustat pentru a aborda această problemă.

Medicamentul folosit pentru a ajuta la mersul pe jos sau la modificările mersului la persoanele cu SM este dalfampridina (Ampyra), un medicament oral care acționează prin îmbunătățirea semnalelor nervilor care au fost deteriorați din cauza SM.

Concluzii

Poate fi dificil să faci față diferitelor simptome ale SM, mai ales dacă acestea se schimbă pe măsură ce boala progresează. Cu toate acestea, există o varietate de opțiuni de tratament diferite care pot ajuta la gestionarea simptomelor și la încetinirea progresiei bolii, ceea ce va duce la o calitate mai bună a vieții.

 

Acest articol este doar informativ. Pentru un diagnostic corect, vă recomandăm să consultați sfatul unui medic specialist.

Scris de Sabina Tănasă