Recomandările cardiologului Raluca Mincu pentru pacienții cu scleroză multiplă și hipertensiune arterială
Prevalența hipertensiunii arteriale la pacienții cu scleroză multiplă este de peste 10% și crește cu vârsta. Studiile care s-au ocupat cu prevalența hipertensiunii în rândul pacienților cu scleroză multiplă au declarat hipertensiunea arterială cea mai frecventă patologie asociată. Dr. Raluca Mincu, medic român cardiolog în Germania, a acceptat de-a lungul a 4 episoade să vorbească pe larg despre combinația dintre cele două patologii.
Ce recomandări aveți pentru românii cu scleroză multiplă care au probleme și cu hipertensiunea arterială?
În cazul detectării hipertensiunii arteriale, aș recomanda pacienților cu scleroză multiplă să se adreseze medicului de familie, respectiv medicului cardiolog pentru o evaluare cardiacă generală care să determine nivelul sănătății lor cardiovasculare la nivelul detectării hipertensiunii arteriale, astfel încât factorii de risc care pot fi preveniți sau prevenibili cum ar fi fumatul, obezitatea, dislipidemia să poată fi controlate la limitele dovedite în studiile clinice ca fiind foarte eficiente pentru prevenția dezvoltării bolii.
Aș recomanda pacienților cu scleroză multiplă și hipertensiune arterială sau fără hipertensiune arterială adresarea către medicul de familie și cardiolog pentru determinarea unui status cardiovascular, având în vedere riscul ridicat în următorii ani de dezvoltare a patologiei cardiace asociate datorită sclerozei multiple.
Printre cele mai importante mecanisme ale dezvoltării disfuncției cardiace pacienții cu scleroză multiplă fiind amintite ca și mai devreme disfuncția sistemului nervos autonom, care poate afecta și funcția celulei cardiace, statusul inflamator cronic care poate determina apariția disfuncției cardiovasculare, disfuncția endotelială, disfuncția peretelui vascular, invaliditatea fizică care predispune la obezitate și la sedentarism, alterarea structurii celulei miocardice datorită afectării terminațiilor nervoase miocardice și factorii de risc cardiovasculari printre cei mai importanți fiind hipertensiunea, obezitatea, dislipidemia, diabetul zaharat.
Pacienții care prezintă hipertensiune arterială în cadrul terapiei specifice pentru scleroză multiplă trebuie să se adreseze medicului specialist cardiolog pentru escaladarea, ajustarea terapiei antihipertensive respective sau pentru inițierea tratamentului medicamentos. În general, în hipertensiunea arterială foarte impotatant este ca valorile să fie ținute sub limita de 140 cu 90 mmHg, pentru a preveni deteriorarea vaselor de sânge cu efecte asupra inimii, creierului, rinichiului, vaselor, arterelor mari periferice.
În ce măsură putem vorbi de hipertensiune arterială indusă de medicamente?
Prezența hipertensiunii nou instalate la un pacient cu scleroză multiplă poate fi semnul unei reacții adverse la tratament. De exemplu, hipertensiunea arterială tranzitorie poate fi un efect advers al terapiei cu metilprednisolon, cu corticosteroizi. De asemenea, instalarea de novo a hipertensiunii arteriale este un prim semn al unei patologii importante dar rare, în cadrul terapiei sclerozei multiple și anume microangiopatia trombotică asociată terapiei cu interferon. Este foarte important ca tensiunea arterială să fie măsurată regulat la pacienții cu scleroză multiplă ce primesc interferon. A fost raportată prezența hipertensiunii arteriale la pacienții tratați cu Glatiramer acetat și asta accentuează importanța măsurării regulate a tensiunii arteriale la acești pacienți.
Terapia cu Fingolimod poate cauza vasodilatație și hipotensiune arterială și anume valori tensionle scăzute și ca și rezultat pacienții, unii pacienți, experimentează o reducere tranzitorie a tensiunii arteriale după inițierea terapiei cu Fingolimod, urmată de o creștere ușoară a tensiunii arteriale, dar toate aceste lucruri se stabililizează după aproximativ 6 luni de la inițierea tratamentului. De asemenea, există raportarea creșterii valorilor tensionale în primele zile după infuzia cu Natalizumab, hipertensiunea arterială ca efect advers al acestei medicații fiind definită ca probabilă și foarte probabilă.
De asemenea, hipertensiunea arterială poate fi un efect advers comun al tratamentului cu Alemtuzumab. Concluzionând apariția hipertensiunii arteriale în cadrul tratamentului sclerozei multiple, aș putea accentua importanța măsurării regulate a tensiunii arteriale la pacienții aflați sub tratament pentru scleroză multiplă și instalarea de novo a hipertensiunii în cazul acestor pacienți poate fi semnul unui efect advers la medicație. În toate aceste cazuri hipertensiunea arterială se tratează similar cu hipertensiunea la populația generală.
Mai puteți citi:
Dr. Raluca Mincu, cardiolog despre hipertensiunea arterială și scleroza multiplă
Dr. Raluca Mincu despre valorile tensionale care ar trebui să-i alarmeze pe pacientii cu SM
Cum își pot scădea pacienții cu scleroză multiplă valorile tensiunii arteriale?
Interviu de Alexandra Mănăilă