O nouă formă genetică de Scleroză Lateral Amiotrofică la copii
Oamenii de știință au descoperit o nouă formă genetică de Scleroză Lateral Amiotrofică (SLA) la copii. Cercetătorii au găsit legături între această boală și o genă numită SPLTC1.
Într-un studiu realizat pe 11 pacienți, o echipă internațională de cercetători de la Institutul Național de Sănătate din Statele Unite (NIH) și de la Universitatea Serviciilor Uniforme (USU) a descoperit o formă nouă și unică de Scleroză Lateral Amiotrofică (SLA). Spre deosebire de majoritatea cazurilor de SLA, boala a început să ,,atace” acești pacienți în timpul copilăriei, s-a agravat mai lent decât se întâmplă de obicei și a fost legată de o genă, numită SPTLC1, care face parte din sistemul de producere a grăsimii din organism. Rezultatele preliminare au sugerat că reducerea genetică a activității SPTLC1 ar fi o strategie eficientă pentru combaterea acestui tip de SLA.
„SLA este o boală paralizantă și adesea fatală care afectează de obicei persoanele de vârstă mijlocie. Am constatat că o formă genetică a bolii poate amenința și copiii. Rezultatele noastre arată pentru prima dată că SLA poate fi cauzată de modificări ale modului în care organismul metabolizează lipidele”, a declarat dr. Carsten Bönnemann, cercetător principal la Institutul Național al Tulburărilor Neurologice și Accidentului Vascular cerebral (NINDS) al NIH și autor principal al studiului.
Dr. Bönnemann conduce o echipă de cercetători care folosește tehnici genetice avansate pentru a rezolva unele dintre cele mai misterioase tulburări neurologice ale copilăriei. În acest studiu, echipa a descoperit că 11 dintre aceste cazuri aveau SLA legată de variații ale secvenței ADN a SPLTC1, o genă responsabilă pentru fabricarea unei clase diverse de grăsimi numite sfingolipide.
Împreună cu cercetătorii de la Universitatea din Zurich, echipa a dezvoltat și o strategie pentru contracararea acestor probleme. Carsten Bonnemann a examinat-o pe Claudia Digregorio, o pacientă din regiunea Apulia din Italia. Practic, studiul a început cu Claudia Digregorio, o tânără care a primit din partea Papei Francisc o binecuvântare personală înainte să plece în Statele Unite pentru a fi examinată de echipa doctorului Bönnemann de la Centrul Clinic al NIH.
La fel ca mulți dintre pacienți cu SLA, Claudia avea nevoie de un scaun cu rotile pentru a se deplasa și de un tub de traheostomie implantat chirurgical pentru a respira. Examinările neurologice efectuate de echipă au arătat că ea și ceilalți pacienți din studiu aveau multe dintre semnele distinctive ale SLA, inclusiv mușchii sever slăbiți sau paralizați. În plus, mușchii unor pacienți au prezentat semne de atrofie atunci când au fost examinați la microscop sau cu scanere neinvazive. Și totuși această formă de SLA părea a fi diferită.
Majoritatea pacienților sunt diagnosticați cu SLA în jurul vârstei de 50 până la 60 de ani. Apoi boala se agravează atât de rapid încât pacienții mor de obicei în termen de trei până la cinci ani de la diagnosticare. Simptomele inițiale au apărut la acești pacienți în jurul vârstei de patru ani. Pacienții din studiu au trăit mai mult de cinci până la 20 de ani.
,,Ceea ce a făcut ca aceste cazuri să fie unice a fost vârsta timpurie de debut și progresia mai lentă a simptomelor. Acest lucru ne-a făcut să ne întrebăm ce stă la baza acestei forme distincte de SLA”, a mărturisit dr. Payam Mohassel, cercetător clinic la NIH.
Primele indicii au venit din analiza ADN-ului pacienților, aceștia au avut modificări vizibile în aceeași porțiune îngustă a genei SPLTC1. Patru dintre pacienți au moștenit aceste schimbări de la un părinte. Celelalte șase cazuri păreau a fi rezultatul a ceea ce oamenii de știință numesc mutații „de novo” ale genei. Aceste tipuri de mutații pot apărea spontan, deoarece celulele se înmulțesc rapid înainte sau la scurt timp după concepție.
Mutațiile din SPLTC1 sunt, de asemenea, cunoscute că provoacă o tulburare neurologică diferită numită neuropatie ereditară senzorială și autonomă de tip 1 (HSAN1). Proteina SPLTC1 este o subunitate a unei enzime, numită SPT, care catalizează prima dintre mai multe reacții necesare pentru a produce sfingolipide. Mutațiile HSAN1 determină enzima să producă versiuni atipice și dăunătoare ale sfingolipidelor.
,,Sperăm că aceste rezultate vor ajuta medicii să recunoască această nouă formă de SLA și să conducă la dezvoltarea unor tratamente care vor îmbunătăți viața acestor copii și adulți tineri. Sperăm, de asemenea, că rezultatele noastre pot oferi noi indicii pentru înțelegerea și tratarea altor forme de boală”, a precizat dr. Carsten Bönnemann.
Această boală poate afecta pe oricine, oriunde. Există două tipuri diferite de SLA, sporadică și familială. Cea sporadică este cea mai frecventă formă a bolii, cel puțin în SUA unde aceasta reprezintă 90-95% din toate cazurile. SLA familială reprezintă 5-10% din toate cazurile, boala fiind moștenită. În aceste familii, există o șansă de 50% ca fiecare descendent să moștenească mutația genică și să dezvolte boala.
În mare parte cauzele bolii rămân încă necunoscute, totuși recent cercetătorii de la Institutul Karolinska au descoperit un tip de celulă din vasele de sânge ale creierului care ar putea explica originile și dinamica imprevizibile ale SLA.
Articol de Alexandra Mănăilă
Sursa: https://medicalxpress.com/news/2021-05-scientists-genetic-als-children.html