Neurologul Tudor Lupescu: Pacienții cu scleroză multiplă recurent remisivă, cei mai privilegiați

Neurologul Tudor Lupescu: Pacienții cu scleroză multiplă recurent remisivă, cei mai privilegiați

Scleroza multiplă, așa cum îi spune numele are mai multe fațete. Unii susțin că este boala cu 1000 de fețe. Cert este că are multiple simptome, leziuni și puseuri. În funcție de evoluția clinică a bolii, medicii au clasificat-o și în tipuri. Astfel sunt mai multe tipuri de scleroză: recurent-remisivă (SMRR), secundar-progresivă (SMSP), primar-progresivă (SMPR), recurent-progresivă (SMRP), inclusiv sindromul clinic izolat. Dr. Tudor Lupescu, șeful secției de neurologie a Spitalului „Prof. dr. Agripa Ionescu” și președintele Societății de Neurofiziologie din România, susține că scleroza multiplă recurent-remisivă și sindromul clinic izolat reprezintă aproape 80% dintre formele de SM.

Cum stau românii la capitolul medicație în scleroza multiplă recurent remisivă?

Poate că cel mai bine. Toate medicamentele, inclusiv interferonul și glatiramer acetat au fost omologate și adresate în primul rând pacienților cu scleroză multiplă recurent remisivă, pentru că de departe e și cea mai frecventă formă de SM. Inițial unele terapii au fost și în sindromul clinic izolat, acea formă care are niște asemănări mari și s-a dovedit că de cele mai multe ori progresează către scleroză multiplă, dar nu îi spunem scleroză multiplă clinic definită. Dar tot acolo se duce. Pacientul care are primul episod ce ar putea fi scleroză multiplă, și dacă găsim anumite criterii legate de imagistică și evoluție clinică și uneori și de lichid cefalorahidian, puteam să-i spunem sindrom clinic izolat și atunci să începem tratamentul. Câștigăm timp. Deci, putem vorbi despre tratamentul pentru scleroza multiplă recurent remisivă și sindromul clinic izolat împreună, pentru că cele două sunt cam 80% dintre forme.

Mai sunt forme de scleroză multiplă secundar progresivă, secundar progresivă cu recăderi și primar progresivă. Mulți pacienți ajung dintr-o fază de recurent remisivă prin acumularea de leziuni inclusiv axonale la nivelul sistemului nervos, nu numai de demielinizare, cum se spune, clasic să zic așa, deci prin leziuni cumulate – după ce a evoluat întâi cu puseuri și remisiuni mai mult sau mai puțin totale – ajung la o formă de boală în care boala avansează. Încet și constant aproape, și aproape de neoprit. Uneori pe această progresivitate poate să mai apară și puseuri. Și asta e secundar progresivă cu recăderi. Pe lângă toate acestea este forma de scleroză multiplă primar progresivă care este cu progresivitate de la început. Apare un deficit neurologic încetul cu încetul, și de-atunci lucrurile merg din rău în mai rău. Nu rapid, dar se ajunge la dizabilități importante. Întorcându-mă la tratamentele pentru SM recurent remisivă, avem pe cele clasice, au apărut și cele noi.

Deci practic acești pacienți cu SMRR sunt cei mai ,,privilegiați” dintre toți pacienții cu SM?

Sunt cei mai privilegiați. Sunt și cei mai mulți. Boala asta are și un element inflamator și un element degenerativ. Inflamator prin afectarea mielinei, degenerativ prin leziuni. Orice boală neurologică degenerativă este greu să o întorci din drum. Când spun că este greu zic că este imposibil, de fapt. Este o exprimare puțin mai britanică, să zicem așa. Deci cu cât e forma mai degenerativă, cu atât tratamentul nu va mai fi atât de eficient. Asta este o realitate. Acuma sunt forme, dintre cele recurent remisive, care își schimbă totuși pattern-ul și după ce a avut pacientul să zicem un puseu, o dată, un puseu încă după vreo 3 ani, a mai stat vreo 2 ani, n-a avut nimic, deodată face 2-3 puseuri, își crește activitatea. Atunci e sub tratament. Înseamnă că nu mai e eficient. A fost eficient probabil la început, nu mai e eficient. Și acesta e câștigul ultimilor ani de după interferon și glatiramer.

Primul din această clasă care ne-a permis să abordăm mai agresiv și mai energic acești pacienți a fost natalizumabul. Foarte eficient dar, vedeți, pe de altă parte pe măsură ce au apărut clase de medicamente din ce în ce mai energice, ele vin la pachet inclusiv cu efecte secundare mai periculoase. Când apar. Nu putem, nu găsim un medicament care să aibă numai lucruri bune și să nu prea aibă efecte adverse. Este exclus așa ceva. Înseamnă că este foarte limitat și ca acțiune dacă nu prea îți dă efecte adverse.

Ar mai fi o mențiune cu unul din medicamentele care foarte de curând a fost reintrodus, introdus în România, și a fost introdus în lume în America Fingolimodul. A apărut prin 2011 aprobat în SUA și prin 2012 în Europa, dar timp de mulți ani nu a putut să fie accesibil pacienților noștri. Acesta a fost practic primul medicament oral și cu eficiență dovedită mai mare decât cele clasice. Fingolimodul ar fi fost primul cronologic, dar la noi de-abia a ajuns accesibil pacienților prin program național. Trebuie să menționez, e o medicație foarte scumpă, nu și-o poate permite niciun om normal să și-o cumpere de la farmacie. Nici nu se distribuie. Probabil că s-ar distribui dacă ar fi un anumit om care vrea acest lucru. Dar se distribuie prin program național și este unul din lucrurile bune care s-au făcut de 15 ani încoace.

Apoi natalizumabul, după care au mai apărut și altele: alemtuzumabul – foarte puternic, ocrelizumabul – foarte puternic, cladribina în curs de omologare și la noi. Încă câteva cu eficacitate să spunem medie, puțin peste interferon, ar fi teriflunomida, pe care iarăși o folosim de câțiva ani, a fost primul medicament oral pe care l-am avut noi la dispoziție în România, și mai există dimethyl fumarate, care știu că este și el pe cale de a fi aprobat, și iarăși aprobat în România Peg interferonul, care se administrează o dată la două săptămâni. Mai sunt alemtuzumabul, ocrelizumabul, cladribina, cele mai potente, pe care le încerci după ce ai escalat către teriflunomid poate.

Există un Peginterferon care se dă și în hepatite…

Sunt niște mici modificări față de acela… Este foarte interesantă această clasă de medicamente, interferonul. Ea a fost studiată inclusiv în COVID. Sunt niște studii cu interferon beta 1 subcutan. De ce? Interferonul este și o substanță, pe lângă un medicament este și o substanță care apare în cadrul răspunsului imun generat de virusuri în organism. Și cu ajutorul căreia se declanșează mecanisme de apărare.

Dacă un pacient cu scleroză multiplă ia acest tratament cu interferon, ar putea oarecum să fie protejat de COVID-19?

E mult spus. Știu că se face un studiu cu forma de interferon beta 1 A subcutanată, una dintre ele, și e posibil să aducă un plus. Dar ce-i foarte important este că pacienții care sunt în tratament cu interferon ar trebui să stea fără probleme că nu sunt mai expuși la consecințe legate de SARS CoV-2.

Urmăriți și celelalte articole din serialul cu dr. Tudor Lupescu.

Dr. Tudor Lupescu, neurolog: ,,În urmă cu 20 ani aproape că degeaba diagnosticam scleroza multiplă, astăzi un salt extraordinar”

Interviu și foto de Alexandra Mănăilă

shares