Dr. Daciana Toma, medic de familie: ,,Să sperăm că vom compensa cumva lipsa de afecțiune comunitară”

Medicii de familie au în listele lor pacienți cu scleroză multiplă care se confruntă cu dizabilități. Dr. Daciana Toma este medic de familie în București și secretarul Societății de Medicină de Familie din România. Despre cum îi prioritizează pe acești bolnavi la cabinet astfel  încât să nu fie nevoiți să aștepte, având în vedere nevoile speciale, despre percepția publicului larg asupra persoanelor cu dizabilități, dar și despre necesitatea rampelor de acces la policlinicile medicale, a povestit dr. Daciana Toma, în cadrul evenimentului online ,,Stigmatizare. Toleranță. Empatie pentru cei cu Scleroză Multiplă”, organizat de Asociația Învingătorii Sclerozei Multiple.

Ziua Internațională a persoanelor cu dizabilități a adus în atenția românilor problemele cu care se confruntă pacienții cu scleroză multiplă din România care au dizabilități de la așteptatul la cozi în diverse locuri inclusiv la farmacie, spital, cabinete medicale până la accesul în anumite instituții care nu au prevăzute rampe de acces.

,,Ca medic de familie am pe listă – nu doar eu, toți colegii mei avem pe listă persoane cu dizabilități și aceste dizabilități nu sunt doar în contextul sclerozei multiple. Vorbim de pacienți cu diferite afecțiuni sau pur și simplu de vârstnici care au dizabilități. Atunci când vin la cabinet și sunt alți pacienți care așteaptă, sincer, nu negociez acest lucru al prioritizării. Le spun celor care așteaptă că am de rezolvat o problemă pentru un pacient cu o problemă, și o rezolv. Nu negociez asta”, a explicat dr. Daciana Toma.

În ceea ce privește accesul la cabinetele medicilor de familie, adesea este îngreunat de faptul că nu toate cabinetele sunt prevăzute cu acces pentru persoane cu dizabilități, ori pentru pacienții aflați în scaunul cu rotile devine extrem de dificilă deplasarea în aceste condiții.

,,Vorbim despre ce se întâmplă la mine la dispensar și nu numai, pentru că nu e singurul cu astfel de problemă. Pentru un pacient care are dizabilități locomotorii este foarte greu dacă se află într-un scaun rulant să vină până la cabinet pentru că nu există acea rampă. Și sunt foarte multe policlinici în București care nu oferă acces persoanelor cu dizabilități sau sunt rampele acelea într-un unghi în care numai să fii alpinist să poți urca pe ele sau sunt niște lifturi mici în care nici în picioare, fără scaun, fără cadru, nu pot să intre două persoane sau pur și simplu nu există nici una nici alta. Aceste lucruri ar trebui văzute și să fie corectate”, a precizat secretarul Societății de Medicină de Familie din România.

Medicul a povestit din propria experiență ce înseamnă să ai empatie față de cel aflat în scaunul rulant.

,,Mama mea, pe care am pierdut-o, în ultimii ani se deplasa foarte greu, la un moment dat și cu scaun rulant. Ultima oară când am adus-o de la Oradea cu avionul, când mergeam la magazin sau la medic, mă simțeam atât de umilită, toți se uitau urât la noi că nu ne mișcăm mai repede, că nu urcăm sau coborâm mai repede din avion, că nu știu s-o așez mai repede în scaun rulant, că de ce am dus-o la magazin. A fost absolut jalnic, îmi era atât de jenă că o pun în această ipostază, pentru că înțelegea ce se întâmplă. Mi-era jenă de ea că nu pot să o protejez de proasta creștere și de lipsa de educație a semenilor noștri. Eram atât de furioasă pe toți pentru că un singur om nu a zis „haideți să vă ajut, hai să vă dau mâna, hai să o ridicăm cumva”. Nu știu… Au fost situații în care le-am celor din jur „dar voi chiar credeți că n-o să aveți bunici, nu o să aveți părinți care vor fi în situația asta?”

Dr. Daciana Toma e de părere că această atitudine vine din educație care trebuie să înceapă din copilărie. ,,Să sperăm că vom compensa cumva lipsa de afecțiune comunitară. Copiii trebuie să crească iubind comunitatea, iubindu-și semenii și fiind aproape de semeni și înțelegând că fiecare dintre noi avem nevoi diferite. Și unii le avem mai mici, și unii le avem mai mari, unii le avem de un fel și alții le avem de alt fel, dar fiecare avem nevoi. Și ăsta-i rostul unei comunități solide, ca fiecare să ajute cu ce poate și în direcția în care poate, pentru că eu cred că schimbarea vine cu fiecare din noi și fiecare din noi avem obligația să ne implicăm pentru a face schimbarea”.

Mai puteți citi

Magda Ciobanu, medic pneumolog: ,,Pare ciudat să spui că un fumător se simte stigmatizat”

Dr. Tudor Lupescu către pacienții cu scleroză mutiplă:,,Nu vă considerați stigmatizați, societatea asta este autostigmatizată!”

Articol de Alexandra Mănăilă