Care este legătura dintre degetul lui Dawson de scleroza multiplă? Partea I
Degetul lui Dawson este un tip de leziune cerebrală comună persoanelor care au SM. Aceste leziuni se dezvoltă pe ventricule sau spații umplute cu lichid în creier.
Leziunile degetelor lui Dawson pot ajuta un medic să diagnosticheze scleroza multiplă (SM) atunci când alte simptome, cum ar fi dificultăți de mișcare sau procese de gândire, le însoțesc.
SM este o boală cronică care vizează sistemul nervos central (SNC), care constă din creier și măduva spinării. Simptomele apar atunci când sistemul imunitar dezvoltă o sensibilitate extremă și începe să atace organismul.
La persoanele cu SM, celulele imune atacă mielina, o teacă grasă care acoperă celulele nervoase. Acest proces se numește demielinizare.
Fără mielină, nervii nu pot trimite și primi informații în mod eficient, provocând o serie de simptome care variază de la persoană la persoană. Având în vedere această gamă de simptome, degetul lui Dawson este un indicator util al SM.
În acest articol, explicăm degetul lui Dawson, relația acestuia cu SM și rolul său în diagnostic.
Degetul lui Dawson și diagnosticul de SM
În 1916, dr. James Walker Dawson a observat un model de plăci în creierul persoanelor cu SM. Acum, aceste așa-numite leziuni pe care medicii le numesc degetele lui Dawson sunt un semn tipic al SM.
Într-un studiu din 2014, cercetătorii au identificat degetul lui Dawson la majoritatea participanților cu SM. Doi cercetători s-au uitat la creierul acelorași participanți. Unul a raportat degetele lui Dawson la 92,5% dintre persoanele cu SM, iar celălalt cercetător a notat prezența lor la 77,5% dintre oameni.
Demielinizarea lasă în urmă plăci în creier. Acestea sunt adesea vizibile pe scanările creierului. Degetul lui Dawson se dezvoltă în jurul unei benzi de fibre nervoase care leagă emisferele stângă și dreaptă ale creierului. Plăcile se formează în unghi drept în jurul venelor din ventriculii creierului.
Cu toate acestea, prezența degetelor lui Dawson doar pe o scanare a creierului nu este suficientă pentru ca un medic să poată diagnostica SM. În funcție de tipul de dovezi și de partea corpului implicată, un medic va căuta dovezi pentru cel puțin un atac și o leziune înainte de a confirma un diagnostic de SM.
Când medicii examinează leziunea degetului lui Dawson, o folosesc pentru a judeca răspândirea sau diseminarea în sistemul nervos.
Diseminarea în spațiu (DIS) a unei leziuni sugerează amploarea răspândirii bolii, în timp ce diseminarea în timp (DIT) poate sugera mai multe atacuri. Un medic poate folosi diseminarea leziunii pentru a prezice progresia bolii.
Înainte de a confirma SM, un medic nu trebuie să găsească nicio dovadă că o altă afecțiune, cum ar fi o infecție sau o leziune cerebrală, a cauzat simptomele.
Degetele lui Dawson sunt doar un semn de deteriorare care poate indica SM. Dacă o scanare a creierului arată degetele lui Dawson, dar o persoană nu are alte simptome sau dacă a avut un singur atac de SM, medicul său ar putea continua să le monitorizeze.
Este posibil ca medicul să nu confirme un diagnostic de SM până când o persoană nu prezintă mai multe simptome.
Alte teste ale SM
Scanările RMN ale creierului și măduvei spinării verifică o serie de modificări ale SNC și nu numai degetele lui Dawson.
Medicii vor verifica dacă există semne de demielinizare în creier și măduva spinării. Scanările creierului pot ajuta, de asemenea, la urmărirea progresiei SM în timp.
Uneori, scanările arată leziuni într-o zonă a creierului care nu produce simptome de SM. Aceste leziuni oferă un avertisment timpuriu că o persoană poate dezvolta în cele din urmă simptome ale afecțiunii.
Un medic poate folosi prezența oricăreia dintre aceste leziuni pentru a solicita teste suplimentare, cum ar fi un RMN al creierului, pentru a confirma diagnosticul. Această intervenție permite unei persoane să înceapă un curs de tratament devreme și să abordeze simptomele înainte ca acestea să devină perturbatoare.
Alte teste care susțin un diagnostic de SM includ:
– Puncția lombară: Un medic poate folosi aceasta pentru a colecta lichidul cefalorahidian (LCR). În acest lichid cefalorahidian, ar putea găsi benzi oligoclonale. Aceste benzi sunt produse ale activității autoimune în LCR care ar putea indica o serie de tulburări inflamatorii în SNC, inclusiv SM.
– Test de potențial evocat: Acest test măsoară activitatea electrică din creier, indicând modul în care nervii comunică între ei.
– Tomografie cu coerență optică: Această tehnică folosește imagistica pentru a privi nervii din partea din spate a ochiului, ceea ce poate indica și probleme.
Medicul va verifica, de asemenea, dacă simptomele s-au dezvoltat din cauza oricărei alte boli. Un istoric al simptomelor individului poate ajuta medicul să determine care teste sunt cele mai potrivite pentru confirmarea SM și excluderea altor afecțiuni.
Scris de Sabina Tănasă