• asocinvingatoriism@gmail.com
  • 0721 292 344

Care este legătura dintre degetul lui Dawson de scleroza multiplă? Partea II

Care este legătura dintre degetul lui Dawson de scleroza multiplă? Partea II

Degetele lui Dawson și alte tulburări ale creierului

Deși degetele lui Dawson nu se dezvoltă de obicei din cauza altor tulburări ale creierului, nu toată lumea cu degetele lui Dawson prezintă simptome de SM.

Deoarece scanările cerebrale nu sunt întotdeauna clare, un medic ar putea confunda și diferite modificări ale creierului cu degetele lui Dawson.

Un studiu din 2014 a explorat capacitatea evaluatorilor medicali de a diferenția simptomele SM de simptomele tulburărilor din spectrul neuromielitei optice (NMOsd). NMOsd sunt tulburări mediate imune care, ca SM, declanșează demielinizarea. Cu toate acestea, NMOsd vizează de obicei nervii optici, afectând astfel viziunea unei persoane.

Un evaluator a văzut degetele lui Dawson la un individ cu NMOsd, sugerând că alții ar putea să interpreteze greșit rezultatele RMN sau că degetele lui Dawson ar putea fi prezente în alte tulburări medicale.

Simptomele SM

Simptomele unui atac de SM trebuie să fi apărut alături de leziunile degetelor lui Dawson înainte ca un medic să diagnosticheze boala. Cu toate acestea, un medic poate folosi prezența oricăror leziuni pentru a solicita teste imagistice suplimentare.

Simptomele pot fi subtile la început. Semnele de avertizare timpurie ale SM includ:

– probleme oculare, inclusiv vedere încețoșată și durere la mișcarea ochilor.

– senzații neobișnuite sau incomode, cum ar fi furnicături, amorțeală sau o senzație de șoc electric la nivelul membrelor.

– mâncărime inexplicabilă în corp.

– oboseală severă, în special ca răspuns la schimbările extreme de temperatură.

– dureri musculare inexplicabile și slăbiciune.

– dificultăți de mers și probleme cu echilibrul sau coordonarea.

– ameţeală.

– țiuială în urechi

– modificări ale funcției vezicii urinare sau intestinului

– sentimente de „ceață cerebrală” sau gândire neclară

Pe măsură ce boala atacă mai multe teci de mielină, simptomele pot progresa. Majoritatea persoanelor cu SM experimentează atacuri periodice sau recăderi, urmate de scurte îmbunătățiri. Cu toate acestea, simptomele pot varia foarte mult la oameni. Mai multe tipuri de SM ar putea dezvolta acest progres și erupție în ritmuri diferite.

Pe măsură ce boala progresează, atacurile pot deveni mai frecvente, iar simptomele pot include:

– oboseală pe termen lung care interferează cu viața de zi cu zi

– rigiditate și spasme musculare incontrolabile

– slăbiciune musculară care poate limita mobilitatea

– disfuncție sexuală

– dificultăți emoționale, cum ar fi depresia, schimbările de dispoziție și râsul sau plânsul involuntar

– pierderea controlului vezicii urinare sau intestinului

Mai rar, pot apărea alte simptome. Acestea includ:

– dificultăți de vorbire și de înghițire

– convulsii

– probleme de respirație

– dureri de cap cronice

– pierderea auzului

Tratament

SM este o boală cronică fără un tratament cunoscut. Cu toate acestea, începerea tratamentului cât mai curând posibil oferă cele mai mari șanse de limitare a simptomelor. Identificarea leziunilor degetelor lui Dawson poate îmbunătăți posibilitatea de a primi un diagnostic precoce.

Deoarece simptomele tind să apară sub formă de atacuri și apoi să se rezolve mai târziu, o persoană poate experimenta perioade prelungite fără o recidivă a SM. În circumstanțe rare, unele persoane cu SM încetează cu totul să se confrunte cu atacuri.

Dacă atacurile nu sunt severe sau perturbatoare, este posibil ca o persoană să nu aibă nevoie de tratament pentru a gestiona efectele bolii. Majoritatea tratamentelor se concentrează pe creșterea perioadelor de remisiune dintre atacuri și pe reducerea severității atacurilor.

Tratamentele includ:

– Modificări ale stilului de viață: exercițiile fizice, yoga, modificările dietetice și gestionarea stresului pot îmbunătăți simptomele și calitatea vieții la unele persoane cu SM.

– Relaxante musculare: Acestea pot ajuta la reducerea frecvenței și intensității spasmelor musculare.

– Terapie fizică, ocupațională și logopedică: diverse terapii pot ajuta la încetinirea pierderii funcției fizice și sociale, la îmbunătățirea forței musculare și la sprijinirea revenirii unei persoane la o calitate bună a vieții.

– Tratamente alternative și complementare: Unele persoane cu SM utilizează masaj, acupunctură sau alte forme de medicină alternativă pentru a trata simptomele. Nu există dovezi clare că aceste strategii funcționează, deși unii oameni raportează îmbunătățiri.

– Medicamente: Medicamentele, cum ar fi steroizii, urmăresc să scadă inflamația care dăunează învelișurilor nervoase.

– Terapia de schimb cu plasmă sau plasmafereză: medicul extrage sânge dintr-o venă mare, separă plasma, elimină anticorpii nocivi și transfuzează sângele înapoi în organism. Unele persoane care încearcă tratamentul cu corticosteroizi în timpul unei recidive fără rezultate pot beneficia de plasmafereză.

Concluzii

Deși SM poate reduce calitatea vieții unei persoane, este rareori fatală. Mulți oameni cu SM duc o viață plină și activă.

În timp ce unii medici consideră că este dificil să diagnosticheze și să prezică SM, recunoașterea leziunilor degetelor lui Dawson într-o scanare a SNC poate ajuta la limitarea progresiei bolii.

Scris de Sabina Tănasă