Veronica: pacient cu Scleroza Multipla si virusul care se plimba prin lume

Veronica: pacient cu Scleroza Multipla si virusul care se plimba prin lume

O sa fac o pauza de ani si o sa sar direct la anul de gratie 2020 si o sa va povestesc despre experienta mea de pacient cu Sars-Cov2.
Am fost avocatul corpului meu in aceasta situatie.
O duminica din septembrie cand m-a apucat din senin o tuse, parca aveam o scama in gat, senzatia de gat uscat. Am dat vina pe motan, poate am inhalat vreun fir de par. Luni dimineata m-am trezit pentru ca ma durea sternul, cineva ma calcase pe piept si mai era si incaltat. Tusea deja era mai “sanatoasa”, aveam si un pic de voce in schimbare, un pic de durere de cap – semn ca il am. Miros aveam, gust aveam, febra 36, totusi am considerat ca ar fi bine sa fac un test. Marti, merg la test si receptionera ma tot omora cu placa: rezultatul il primiti in 72 de ore. Numai ca miercuri, primesc telefon de la clinica unde facusem testul si dupa ce se prezinta, o doctora imi spune ca sunt pozitiva la Sars-Cov2, trebuie sa stau in casa si o sa ma sune DSP-ul sa imi spuna ce sa fac.
Am incercat eu sa sun la DSP – nimeni, mi-am sunat medicul de familie si la sfaturile primite am sunat la 112 si am cerut internarea (sa fi fost undeva la apus de soare). Si pentru ca aveam destul de asteptat mi-am pregatit un bagaj, asa ca pentru mai multe zile de vacanta in pijama. Mi-am sunat apropiatii si pentru ca ar fi trebuit sa sun si prietenii am postat pe FB ca am luat Sars-Cov2 la oferta.
La prima ora a zilei de joi (“1:00”) a venit salvarea! Selfie cu izoleta a fost ratat ,pentru ca am fost asteptata sa vin la masina in fata blocului. La ora 3, dupa formalitati, consult analize si tratament am ajuns in final, in pat.
9 zile mi le-am petrecut la spitalul Victor Babes (de caramida) intr-un salon de 5 persoane cu grup sanitar si dus cu apa calda din cand in cand. Am primit tratament, antibiotic, anticoagulant si altele, nu o sa pomenesc numele pentru ca s-ar putea sa devina inspirational. Eram 5 in salon si tratamentul era diferit de la una la cealalta. In aceste 9 zile mi s-au facut analize de sange si radiografii pulmonare la fiecare 3 zile, in fiecare zi medicul a venit la consultatie si a raspuns la intrebarile noastre. In fiecare zi eram intrebati despre simptome: tuse, febra, lipsa mirosului/gustului, dureri de burta, dureri musculare.
O sa va spun despre mine; de la ziua “0” care a fost duminica + 7 zile am avut dureri de muschi din ce in ce mai mari, raguseala si durerea de cap mi-au trecut cam la 4 zile, tusea a lasat-o mai moale si s-a cam dus pe la ziua 10. Paracetamolul mi-a fost prieten bun pentru durerile de muschi, iar “Bringo” pentru cumparaturi necesare (apa, fructe, perna, patura, etc).
Dupa aceasta saptamana de foc, a venit prima noapte in care am dormit integral si fara prietenul analgezic. Pentru ca exista destui detractori o sa va spun ca tot personalul din spital (medici, asistente, infirmiere) a fost de nota 10 din toate punctele de vedere, mai putin bucatareasa din tura a doua care totusi are nota de trecere. Pentru ca trecusem de ce era mai greu, dar eram inca pozitiva, dupa 9 zile am fost mutata in spitalul modular din Pipera, care functioneaza.
2 zile si doua nopti in spitalul modular cu camera si grup sanitar propriu, apa calda la discretie, room-service, ai putea crede ca stai la 5 stele. Aici mi-am facut eu zestre de frig si de nevoie.
Dupa 11 zile m-am externat la cerere cu test pozitiv si am ramas in izolare. Sfatul meu este sa nu lasati nici un moment garda jos, masca, spalatul pe maini, distanta fizica, sunt reguli simple si usor de respectat.
Acum, cand va scriu, sunt testata negativ, dar tot port masca si continui cu dezinfectatul si distantarea.
Va propun sa ne distantam noi de virus, ca sa nu ne distanteze pe o perioada prea mare acest virus pe noi. Noi, oamenii, avem nevoie de interactiuni, sa ne vedem, intalnim si, de aceea, sper intr-un viitor cat de cat apropiat de ceea ce traiam!
Ne protejam acum si ne distram mai mult dupa ce trece pandemia!