Anca. Un trandafir plin de parfum, cu Scleroza Multipla

Anca. Un trandafir plin de parfum, cu Scleroza Multipla

Am 43 ani.
La 21 de ani m-am imbolnavit de Scleroza Multipla.
Eram in timpul facultatii (este principala afectiune invalidanta a adultul tanar, nu este afectiune o psihiatrica).
Am fost cat de cat ok in primii 7 ani de boala, eram casatorita, predam, nu m-am simtit ata de rau.
Apoi boala si-a scos colti.i. La 29 de ani eram deja pensionara si divortata (credeam ca timpul sterge, dar plang si acum cand
scriu despre asta).
Am peste 20 de ani de boala si ma lupt si acum sa raman in picioare.
Cu cine lupt?
Lupt cu organismul meu…, lupt cu conceptia medicilor care zic ca nu au ce face, este „evolutia normala a bolii”…lupt cu conceptiile oamenilor, cu ideile lor invechite (genul: esti bolnav, stai la „locul tau”).

Ma lupt sa fiu cat pot de independenta.

N umai vad foarte bine, imi tremura mainile(de aceea nu pot tasta foarte repede la calculator)…scriu, cu pixul, cu viteza melcului (este frustrant sa iti vina in cap zeci de fraze, timp de 5 min, si tu sa nu poti scrie decat o fraza)…da, ma lasa si memoria ­čÖë… nu pot merge mai mult de 300 metri…Astazi mi-am dus gunoiul si m-am intalnit cu un vecin: eu m-am dezechilibrat si m-am tinut de gard, vroiam sa il salut, dar a intors capul…m-am intors furioasa in casa: poate fi neputinta lui de-a intelege, dar eu am simtit ca eu nu sunt ok.

Nu vreau mila, vreau doar puterea sa imi pot duce crucea mai departe.

Va rog eu, sa aveti speranta ca va fii mai bine. Oricum nu mai avem nimic de pierdut. Sa avem speranta!

shares