SUPRAINCARCAREA SENZORIALA

Toate cele cinci organe de simț conțin celule care au legături cu sistemul nervos și, prin urmare, cu creierul. Sensibilitatea se încheie la nivelurile simple din celule și se integrează în senzațiile din sistemul nervos. Există cinci simțuri principale și fiecare constă din organe cu structuri celulare specializate, care au funcții precise și receptori specifici pentru stimuli.

Cele cinci simțuri sunt văzul (cel mai dezvoltat simț la om), auzul (al doilea cel mai dezvoltat simț), gustul, mirosul și simțul tactil. Acestea permit oamenilor să interacționeze la diferite niveluri cu lumea din jurul lor. Fiecare dintre aceste simțuri corespunde unui anumit organ al corpului: vederea este legată de ochi, auzul de urechi, gustul de gură, mirosul de nas, atingerea de piele.

Acum imaginați-vă pentru cîteva minute că aveți Scleroză Multiplă, și vecinul de apartament vrea să asculte muzică populară, tu ai vrea ceva liniștitor, pentru concentrare și dai drumul la un concert al lui Mozart, soția/soțul vrea să vadă o emisiune, copilul întreabă ceva, afară pisicile miorlăie îngrozitor iar păsările cîntă a primavera! Afară este primavară, dar ce să vezi: soarele este orbitor pentru ochii tăi, guști o ciocolată dar ți se pare amară…..

Apoi deodată ceva face POC în mintea ta (firește, doar a ta!): s-a făcut o supraîncărcare senzorială, iat tu nu mai înțelegi nimic din ce ți se spune, te simți ca intr-o cușcă.

Ce provoacă supraîncărcarea senzorială?

Creierul tău este și funcționează ca un sistem informatics foarte complex, complicat. Simțurile tale transmit informații din mediul tău, iar el interpretează informațiile și îți spune cum să reacționezi. Dar când există informații senzoriale concurențiale, creierul tău nu le mai poate interpreta în același timp. Pentru unii, acesta este percepută ca un blocaj; creierul nu mai poate da prioritate asupra informațiilor senzoriale pe care trebuie să se concentreze.

Creierul tău trimite apoi corpului mesajul că trebuie să te îndepărtezi de o parte din aportul senzorial pe care îl întâlnești, dar pentru că acesta este deja oboist, începe să intre în panică într-o reacție în lanț, astfel apar unele dintre aceste simptome, variind firește, de la caz la caz:

• dificultate de concentrare din cauza intrării senzoriale concurente
• stres, frică sau anxietate cu privire la împrejurimile tale
• neliniște și disconfort
• dorința de fugă din mediul în care ești, dar cum să fugi de la casa de marcat, în magazine, fără să plătești cumpărăturile!
• iritabilitate extremă
• dorința de a-ți acoperi urechile sau de a-ți proteja ochii de aportul senzorial

Sursa de inspitație: o zi obișnuită din viața mea.

Simona Tanase