Examinarea participanților cu Scleroză Multiplă în terapiile acvatice

Examinarea este primul pas necesar înainte de orice intervenție acvatică în cazul pacienților cu Scleroză Multiplă participanți la această terapie.

Terapeutul în domeniul acvatic finalizează această evaluare și stabilește nivelul funcțional actual, obiectivele participantului și resursele locale disponibile pentru acesta. Terapeutul acvatic trebuie să identifice alte afecțiuni medicale care pot interfera cu exerciții în mediul acvatic.

Aceste afecțiuni medicale ar putea aduce instabilitate dacă apar: afecțiuni cardiace, activitate convulsivă, infecții urechii severe sau cronice, BPOC, incapacitate de a genera căldura necesară în timpul participării la exercițiile într-un mediu acvatic, semne vitale instabile, sarcini cu risc ridicat, răni deschise sau chiar frică de apă.

Există o multitudine de programe de reabilitare și exerciții fizice care pot aduce beneficii persoanelor diagnosticate cu Scleroză Multiplă în diferite momente ale vieții si mai ales abilităților funcționale ale acestora. Evaluările care sunt necesare ar putea fi foarte diferite în funcție de program și de rezultatele așteptate. O persoană cu SM poate fi evaluata de către un kinetoterapeut pentru a determina abordarea adecvată la îngrijirea individuală. Evaluarea kinetoterapeutică a unei persoane cu SM poate fi complicată datorită lipsa unei prezentări clinice „tipice”.

Varietatea de semne și simptome experimentate de cele mai multe persoane cu Scleroză Multiplă necesită o analiză detaliată a sistemelor și testarea amănunțită a numeroaselor aspecte din afectarea capacității de a participare la viata de zi cu zi. Examenul este complicat și mai mult de faptul că unele deficiențe pot fi :

• primare, adică datorate patologiei Scleroză Multiplă;
• secundare, adică o consecință a unei alte deficiențe sau limitare a activității;
• sau o combinație celor două.

Trebuie luat în considerare examinarea fenotipului și severității bolii SM, asistența medical de care beneficiază, condițiile premorbide și comorbide, obiectivele identificate de pacient, problemele ridicate în timpul istoriei( pe tot parcursul evolutiv al bolii) și al interviului dat în urma evaluării, precum și orice probleme oculte care ar putea să nu fie evidente de la început.

Kinetoterapeutul trebuie să evalueze cu atenție constatările din istoric și revizuirea afecțiunilor pe aparate și sisteme pentru a stabilii ce elemente ar trebui examinate, evaluate și influențate în urma programului recuperator prin aceste terapii acvatice.

Articol de Andrada Romanița Cimpoacă, kinetoterapeut