Scleroza Multiplă vs. Sacroiliita: Care sunt diferențele?
Deși atât scleroza multiplă (SM) cât și sacroileita pot provoca dureri de spate sau de șold, acestea sunt afecțiuni care nu au legătură, care diferă semnificativ în biologie, diagnostic și tratament.
SM este o boală autoimună a creierului și a măduvei spinării. Durerea în SM este legată fie de leziuni ale nervilor, fie de leziuni musculare/țesuturilor moi care apar pe măsură ce persoanele cu SM încearcă să gestioneze anumite simptome de SM, cum ar fi spasticitatea (rigiditatea și constrângerea musculară), amorțeala sau dezechilibrul.
Sacroiliita este inflamația uneia sau a ambelor articulații sacroiliace (AS). Aceste articulații mari sunt situate pe fiecare parte a corpului și conectează coloana inferioară de osul șoldului. Diverse afecțiuni sau probleme de sănătate pot provoca sacroiliită, inclusiv artrită, sarcina, traumatisme și infecții.
Acest articol va oferi o prezentare generală a SM și a sacroiliitei și va evidenția diferențele cheie dintre cele două afecțiuni.
Simptome
Durerea în partea inferioară a spatelui sau a șoldului este un simptom caracteristic al sacroiliitei. În SM, durerea de spate/de șold nu este un rezultat direct al bolii, ci mai degrabă un efect secundar al persoanelor cu SM care încearcă să se adapteze la simptomele lor.
Scleroză multiplă
Simptomele SM apar din semnalul nervos întrerupt între creier și măduva spinării și restul corpului.
Durerea este un simptom comun al SM și există două tipuri de durere. Acestea sunt:
- Durerea neuropatică apare din cauza leziunilor nervoase din creier și măduva spinării. Un exemplu de durere neuropatică în SM este o senzație de furnicături sau de arsură la picioare.
- Durerea musculo-scheletică este o leziune musculară/a țesuturilor moi care se dezvoltă pe măsură ce o persoană compensează simptomele SM. De exemplu, o persoană poate pune mai multă greutate pe o parte a corpului pentru a compensa un picior slab sau un picior rigid. Acest stres anormal poate duce la dureri de șold sau de spate.
Alte simptome comune ale SM includ:
- Tulburări senzoriale precum amorțeală
- Oboseală
- Vedere încețoșată sau dublă
- Constipație
- Disfuncția vezicii urinare
Sacroiliita
Principalul simptom al sacroiliitei este o durere ascuțită sau dureroasă resimțită în partea inferioară a spatelui, șoldului și/sau feselor. Severitatea durerii sacroiliitei depinde de gradul de inflamație sau de leziune a articulației.
Pe lângă durere, alte simptome ale sacroiliitei pot include:
- Radiația sau mișcarea durerii la nivelul piciorului, inghinal sau abdomenului inferior
- Rigiditate în partea inferioară a spatelui/șoldului/feselor la trezire sau după ce persoana a stat o lungă perioadă de timp
- Durere și rigiditate care sunt ameliorate cu activitatea fizică
- Simptome (sistemice) pentru întregul corp, cum ar fi febră sau pierderea în greutate
| Durerea în sacroiliită | Durerea în SM |
| · Provine din inflamația articulației sacroiliace (AS).
· Poate fi însoțită de rigiditate sau simptome ale întregului corp, cum ar fi febră sau pierderea în greutate |
· Provine direct din leziuni nervoase sau indirect din leziuni musculare/ țesuturilor moi
· De obicei, însoțită de alte simptome de SM, cum ar fi oboseală, spasticitate (rigiditatea musculară) sau slăbiciune |
Cauze
SM este o afecțiune autoimună, iar sacroiliita poate fi cauzată sau asociată cu anumite afecțiuni autoimune. Pe lângă această similitudine generală, SM și sacroiliita sunt afecțiuni foarte distincte.
Scleroză multiplă
SM apare atunci când sistemul imunitar funcționează defectuos și atacă fibrele nervoase și învelișul lor protector de mielină din creier și măduva spinării.
Experții nu știu de ce sistemul imunitar lansează astfel de atacuri greșite în SM. Este probabil să fie implicată o combinație de factori, atât genetici, cât și de mediu.
Unii factori de mediu potenţial legaţi de dezvoltarea SM includ:
- Deficit de vitamina D
- Fumatul
- Infecție anterioară cu virusul Epstein-Barr (EBV)
Sacroiliita
Scopul articulațiilor tale AS este de a facilita absorbția și transmiterea oricărui impact de la coloana vertebrală către partea inferioară a corpului.
Inflamația articulației sacroiliace poate fi cauzată de o varietate de condiții sau factori de sănătate.
Unele dintre aceste condiții și factori sunt:
- Spondilita anchilozantă (SA): Aceasta este o artrită cronică autoimună în care sistemul imunitar vă atacă coloana vertebrală și articulațiile sacroiliace.
- Osteoartrita: Acesta este un tip neinflamator de artrită care poate provoca degenerarea (uzura) articulației.
- Traumă: Orice vătămare (de exemplu, accident de mașină sau ridicare de grele) care afectează partea inferioară a spatelui, șoldul sau fesele poate inflama articulația SI.
- Sarcina: Producția crescută a hormonului de sarcină relaxină face articulația SI mai puțin stabilă și predispusă la răni. De asemenea, greutatea adăugată a sarcinii poate provoca uzura articulației SI.
- Infecție: rareori, bacteriile pot însămânța și infecta articulația SI. Acest lucru poate fi asociat cu traumatisme pelvine, consumul de droguri intravenos (I)V sau o infecție a tractului urinar (ITU).
Prevalența
Prevalența estimată a sacroiliitei este de aproximativ 0,3%-0,7% din populația S.U.A. SM este observată la aproximativ 0,36% din populația S.U.A.
Diagnostic
Nu există un singur test care să poată diagnostica SM sau sacroileita. În schimb, furnizorii de servicii medicale reunesc date din istoricul medical al unei persoane, examenul fizic și diverse teste pentru a pune diagnosticul.
Scleroza multiplă
Un neurolog, care este un medic specializat în boli ale sistemului nervos, diagnostichează SM analizând simptomele unei persoane și efectuând un examen neurologic. Rezultatele unuia sau mai multor dintre următoarele teste sunt, de asemenea, luate în considerare:
- imagistică prin rezonanță magnetică (IRM) a creierului și/sau măduvei spinării
- puncție spinală (puncție lombară)
- Teste de potențial evocat (măsoară activitatea electrică din creier)
- Teste de laborator pentru a exclude afecțiunile cu simptome suprapuse (de exemplu, deficit de vitamina B12, boala Lyme, o infecție bacteriană cauzată de o mușcătură de căpușă)
Sacroiliita
Sacroiliita este de obicei diagnosticată de către un furnizor de asistență medicală primară, reumatolog, fiziatru sau chirurg ortoped folosind o combinație a următoarelor instrumente și teste de diagnostic:
- Un examen musculo-scheletal, în care furnizorul dumneavoastră vă va inspecta coloana vertebrală, șoldul și articulațiile sacroiliace prin apăsarea și mișcarea acestora
- Teste imagistice, cum ar fi o radiografie sau o imagistică prin rezonanță magnetică (RMN) a pelvisului/articulației SI
- Injecția articulației sacroiliace, în care furnizorul dumneavoastră injectează un anestezic (medicament pentru amorțeală) în articulație pentru a vedea dacă durerea este ameliorată
- Diverse teste de sânge, cum ar fi HLA-B27 (o proteină găsită la un procent mare de persoane cu SA)
Tratament
Nu s-a găsit încă un tratament pentru SM. Sacroiliita, pe de altă parte, poate fi inversată, în funcție de cauza de bază.
Scleroza multiplă
Tratamentul SM implică de obicei administrarea unui tratament care modifică boala (DMT). DMT-urile sunt menite să ajute la reducerea recăderilor SM (aprinderea simptomelor) și încetinirea progresiei bolii.
Deoarece DMT sunt medicamente „de ansamblu”, simptomele zilnice ale SM, cum ar fi durerea, constipația sau spasticitatea, sunt gestionate cu o combinație de obiceiuri de viață, medicamente și terapii de reabilitare.
Mai exact, durerile de spate sau de șold în SM sunt de obicei tratate cu terapie fizică și cu un medicament pentru durere fără prescripție medicală (OTC), cum ar fi Tylenol (acetaminofen) sau un medicament antiinflamator nesteroidian (AINS) precum Motrin sau Advil (ibuprofen). . Un relaxant muscular precum Kemstro (baclofen) poate fi prescris dacă durerea provine din spasticitate.
Sacroiliita
Tratamentul sacroiliitei presupune două obiective principale:
- Reducerea durerii
- Gestionarea cauzei/condiției de bază
Durerea este controlată printr-o combinație de terapie fizică și medicamente, inclusiv medicamente topice precum lidocaina (un agent de amorțire) și medicamente orale precum ibuprofenul. O injecție de corticosteroizi în articulația inflamată este uneori încorporată în planul de tratament.
Ablația cu radiofrecvență (o procedură minim invazivă în care undele radio sunt folosite pentru a încălzi și a perturba funcția nervoasă) poate fi încercată dacă celelalte tratamente nu funcționează.
Chirurgia de fuziune articulară (când cele două oase ale articulației SI sunt conectate folosind un dispozitiv metalic) este în general considerată o opțiune de tratament de ultimă instanță pentru sacroiliită.
Alte tratamente pot fi justificate în funcție de motivul pentru care o persoană dezvoltă sacroiliită. De exemplu, un factor de necroză antitumorală (TNF) poate fi recomandat dacă sacroiliita se datorează spondilitei anchilozante. Medicamentele anti-TNF, cum ar fi Enbrel (etanercept), acționează pentru a suprima sau a calma inflamația din organism.
Prevenția
Comportamentele unui stil de viață sănătos pot fi utile în protejarea sau tratarea SM sau a sacroiliitei.
Scleroza multiplă
Următoarele obiceiuri de stil de viață pot ajuta la scăderea activității bolii SM sau la prevenirea apariției SM la anumite persoane:
- Menținerea unei greutăți sănătoase
- Evitarea fumatului
- Participarea la o activitate fizică regulată
- Asigurarea unui nivel suficient de vitamina D prin expunere la soare sau suplimentare
Sacroiliita
În funcție de cauzele care stau la baza, anumite comportamente ale stilului de viață pot ajuta la prevenirea apariției sau agravării sacroiliitei.
De exemplu, dacă sunteți însărcinată, evitarea pozițiilor care pun un stres suplimentar asupra articulației SI (de exemplu, încrucișarea picioarelor) poate ajuta la prevenirea sacroiliitei.
De asemenea, dacă aveți SA, angajarea în terapie cu exerciții fizice poate ajuta la reducerea durerii și la protejarea împotriva leziunilor articulațiilor SI pe termen lung.
Concluzii
Scleroza multiplă (SM) și sacroileita pot provoca ambele dureri de spate sau de șold, deși prin mijloace independente. Durerea în SM provine direct din deteriorarea nervilor sau indirect din afectarea mușchilor/țesuturilor moi. Durerea sacroiliitei provine din inflamația articulației sacroiliace.
În afară de scopul de a calma durerea, diagnosticul și tratamentul SM și sacroiliitei sunt, de asemenea, distincte.
Indiferent dacă vă confruntați cu durere din cauza sacroileită sau SM, este important să o verificați alături de furnizorul dumneavoastră de asistență medicală. Fiecare condiție necesită o evaluare atentă și o discuție atentă despre opțiunile de terapie. Pe măsură ce treceți prin provocările SM sau sacroiliitei, exersați autocompasiunea și adresați-vă celor dragi pentru sprijin.
Întrebări frecvente
Bolile autoimune provoacă sacroiliită?
Anumite afecțiuni autoimune, cum ar fi spondilita anchilozantă, pot provoca sacroiliită. Acestea fiind spuse, afecțiunile non-autoimune, cum ar fi osteoartrita, pot provoca și sacroiliită.
Unele afecțiuni pot imita sau se pot asemăna cu sacroileita, inclusiv boala Paget (o afecțiune cu creșterea excesivă a oaselor), sarcoidoza (o afecțiune inflamatorie care produce bulgări de celule în țesuturi), hiperostoza scheletică idiopatică difuză (întărirea ligamentelor unde se atașează la coloana vertebrală), limfom (cancer al sistemului limfatic) și cancer osos.
SM provoacă inflamație articulară?
SM nu provoacă inflamație articulară. Persoanele cu SM pot prezenta dureri articulare ca urmare a compensării simptomelor lor de SM (de exemplu, slăbiciune musculară, probleme de mers/echilibru sau amorțeală).
Sunt folosite scanările RMN pentru a diagnostica sacroileita?
O radiografie a pelvisului este de obicei suficientă pentru diagnosticarea sacroiliitei. O scanare RMN poate fi comandată dacă sacroiliita nu apare la o radiografie, dar este încă puternic suspectată.
Acest articol este doar informativ. Pentru un diagnostic corect, vă recomandăm să consultați sfatul unui medic specialist.
Scris de Sabina Tănasă