Dr. Tudor Lupescu despre neuromielita optică și confuzia cu scleroza multiplă

Neuromielita optică afectează mai puţin de cinci persoane la fiecare 100.000 de oameni, la nivel mondial. Este o boală rară ale cărei cauze rămân necunoscută. Deoarece TSNMO este o boală progresivă, simptomele se acumulează în timp, astfel încât la 5 ani după diagnostic, peste 50% dintre pacienţi îşi vor pierde vederea sau vor fi nevoiţi să folosească un scaun cu rotile. Deși în bolile rare diagnosticul se pune târziu, media fiind între 4,8-6 ani, în acest caz ,,diagnosticul nu este foarte mult întârziat pentru că de cele mai multe ori neuromielita optică este confundată, din cauza manifestărilor comune, cu scleroza multiplă”, a precizat dr. Tudor Lupescu, medic primar neurolog și șeful secţiei de neurologie de la Spitalul Clinic de Urgenţă „Agrippa Ionescu”, Bucureşti.

Tulburarea din spectrul Neuromielitei Optice, sau TSNMO, este afecţiune autoimună, cronică, rară şi debilitantă a Sistemului Nervos Central, care se manifestă în principal prin afectarea nervilor optici şi a măduvei spinării, fiind întâlnită cel mai des la femei cu vârsta între 30 şi 40 de ani.

Cât de dificil este de diagnosticat neuromielita optică?

Principalele manifestări, tulburările de vedere cu orbirea – să spunem – la un ochi sau cu paralizie la membrele inferioare, apare cam la același tip de populație, tineri, și cel mai mult în scleroza multiplă. Și-atunci există de la început bănuiala de scleroză multiplă.

După care, plecând pe acest demers diagnostic, următorul pas ar fi rezonanța magnetică nucleară. Deci să zicem durează până pacientul reușește să-și facă niște investigații. Uneori e mai ușor, uneori mai greu. Face o rezonanță magnetică nucleară în care scleroza multiplă… să spunem că avem un aspect relativ critic, cu afectarea creierului. Păi la acești pacienți creierul nu e, nu prea este afectat. Și-atuncea căutăm la măduva spinării, unde de cele mai multe ori acolo sunt leziuni radiologice importante. În momentul acela deja ar trebui să fim avizați că este vorba probabil de o mielită și că este vorba posibil de o neuromielită optică.

Aceste afectări vizuale și de măduva spinării de cele mai multe ori nu apar concomitent. Apare ba una, ba alta la început, pe urmă poate să apară și cealaltă.

Pacientul, în continuare spun, confundat cu scleroza multiplă, primește un tratament inițial al puseului, care, din fericire, să spunem așa, este relativ comun. Adică se poate folosi și în scleroza multiplă și nu este rău de folosit rapid nici în neuromielita optică. Adică corticoterapia, metilprednisolon intravenos. Ce se întâmplă după aceea? Observăm că după acest puseu, spre deosebire de ceea ce știm că se întâmplă la pacienții cu scleroză multiplă, unde revenirea este de multe ori aproape spectaculoasă să spunem, sau cel puțin susținută, la acești pacienți persistă și tulburările de vedere, și paralizia la membrele inferioare. Uneori și cele superioare. Faptul că nu trece… acesta este un alt argument diagnostic pentru neuromielita optică. Și în ultimul rând, când vrem totuși să facem o certificare, recurgem și la niște analize de sânge, care sunt niște anticorpi, pentru că este tot o afecțiune autoimună, anticorpi antiacvaporină 4 și anticorpi antimog. Aceștia de multe ori să spunem sunt ultima verigă diagnostică pentru acești pacienți. Deci, în mod normal diagnosticul, spre deosebire de alte boli rare, nu întârzie foarte mult.

Ce părere aveți de confuzia între neuromielita optică și scleroza multiplă?

Este câteodată însă greu, spunem greu, să scapi de eticheta de scleroza multiplă, o boală serioasă și gravă, dar este mai puțin gravă decât neuromielita optică și știți cum este dorința aceasta a subconștientului, de a încerca, de a evita lucrurile cele mai rele, oamenii rămân cantonați, și poate câteodată chiar și medicii, în ideea de scleroză multiplă. Se va observa în timp că nu merge bine, că merge mai rău decât merge de obicei o scleroză multiplă, din punct de vedere al evoluției mă refer, și la o reevaluare a pacientului în ultimă instanță se poate într-adevăr diagnostica neuromielita optică. Dar să știți că pe de o parte nu este rea confuzia cu scleroza multiplă până la un anumit punct e chiar ,,bună” aș spune, între ghilimele, pentru că pacientul este orientat pe o linie diagnostică foarte asemănătoare. La un moment dat trebuie să observi niște lucruri, să observi că RMN-ul nu este așa cum ar trebui să fie în scleroză multiplă, ca evoluția puseului este alta decât în scleroza multiplă, că ai niște elemente în sânge care poate să-ți arate că e altceva decât scleroză multiplă.

Interviu de Alexandra Mănăilă