Deprecierea echilibrului și deficiența în comunicare- Bariere în participarea la exerciții acvatice a persoanelor cu Scleroză Multiplă

Deprecierea echilibrului și deficiența în comunicare- Bariere în participarea la exerciții acvatice a persoanelor cu Scleroză Multiplă

Deprecierea echilibrului

Flotabilitatea apei poate oferi persoanelor diagnosticate cu Scleroză Multiplă, care se confruntă cu deficiențe, mai mult echilibru, mai multă încredere, încurajându-i să mergă fără ajutor. Cu toate acestea, unii oameni vor avea nevoie de sprijin suplimentar în apă pentru a se asigura că sunt în siguranță pe tot parcursul terapiei. Acest lucru este valabil mai ales pentru cei care nu stiu să înoate.

Strategiile de asistare a persoanelor ambulante cu Scleroza Multiplă  prin mobilizarea în siguranță în piscină includ:

  • plimbare cu un baston special pentru piscină sau un kickboard ținut parte
  • a din față a acestuia;
  • purtarea unui plutitor de gât pentru a preveni scufundarea capului în caz de alunecare sau cădere,
  • purtarea unei plute speciale în jurul pieptului care să ofere posibilitatea de menținere la supafață a trunchiului,
  • purtarea de șosete acvatice pentru a reduce alunecarea pe podeaua piscinei,
  • finalizarea sarcinilor de mers pe jos lângă marginea piscinei.

Deficiență de comunicare

Persoanele cu Scleroză Multiplă pot avea dificultăți de comunicare din mai multe motive. Dificultățile de comunicare pot fi cauzate de:

  • deficiență motorie, de exemplu: slăbiciune a mușchilor orofaciali;
  • încetinită viteza de procesare (incapacitatea de a ține pasul cu viteza de conversație);
  • dificultate în găsirea cuvintelor sau altele deficiențe.

Dificultățile de comunicare pot face participarea dificilă la programele de exerciții de grup în mediul acvatic și nu numai.

Strategiile de minimizare a acestor dificultăți includ:

  • folosirea unei combinații de instrucțiuni verbale, demonstrație din partea terapeuților participanți la sedintele acvatice și îndrumare fizică;
  • păstrarea instrucțiunilor sub o formă scurtă și simplă;
  • repetarea instrucțiunilor după cum este necesar astfel ca ele să fie bine înțelese de către participanții la terapiile în apă;
  • vizualizarea persoanei(terapeutului) atunci când vorbește, astfel încât să poată citi și pe buze;
  • menținerea redusă a muzicii și a sunetelor din jur;
  • observarea expresiei faciale a participantului pentru semne de oboseală sau disconfort.

Articol de Andrada Romanița Cimpoacă, kinetoterapeut

shares