Toleranța se învață. Niciodată nu e prea târziu!

Toleranța se învață. Niciodată nu e prea târziu!

Există o zi a Toleranţei și ea este celebrată în fiecare an pe 16 noiembrie, din 1995 încoace, atunci când statele membre UNESCO au adoptat la Paris ,,Declaraţia principiilor toleranţei”. Dar ce înseamnă să fii tolerant, cu cine ar trebui să fii tolerant și mai ales când, sunt doar câteva întrebări pe care ar trebui să ni le punem mai des în această perioadă critică prin care trece întreaga omenire. Acum în plină pandemie de COVID-19 am putea să ne oferim luxul de-a reflecta puțin și asupra unor astfel de teme pe care altfel le ignorăm.

UNESCO a enunţat în 1986 termenul de toleranţă referindu-se la el ca la respectul, acceptarea şi aprecierea diversităţii şi bogăţiei culturale, a manierelor de exprimare, a calităţii noastre de fiinţe umane. Dacă ar fi să ne ghidăm după Dicționarul explicativ al limbii române, prin toleranță ar trebui să înțelegem acea atitudine îngăduitoare; cu alte cuvinte este vorba de îngăduință, indulgență.

Dar mai mult decât atât, toleranța este un termen social, etic și religios care se aplică atât unei colectivități, cât și individului și care definește respectul libertății altuia, al modului său de gândire și de comportare, precum și al opiniilor sale de orice natură (politice, religioase etc.).

Toleranţa este responsabilitatea care susţine drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, democraţia şi Statul de drept. Este cel mai puternic fundament pentru pace şi reconciliere, un principiu de bază al democraţiei şi dezvoltării durabile, implicând respingerea dogmatismului şi absolutismului şi asigurând supravieţuirea societăţilor multietnice şi multiculturale.

Poate vă întrebați ce legătură are toleranța cu scleroza multiplă? Ei bine, cred că sunt destule conexiuni care se pot face. E suficient să ne gândim la proveniența cuvântului, latinescul tolerare care înseamnă a suporta, că în minte ne vine relația persoanei cu scleroză multiplă cu boala sa. Suferi de această boală? Ar fi bine să înveți să fii tolerant cu tine și cu boala pe care o ai. Să încerci s-o suporți, chiar dacă înseamnă durere, chin, imobilitate, neputință, frică, neplăcere. Și nu e suficient doar să te împaci cu scleroza. Să fii tolerant înseamnă să fii mai îngăduitor cu tine însuți, să nu-ți ridici ștacheta prea sus, să-ți pui obiective realiste pe care le poți atinge, să ai răbdare cu tine.

Citești aceste rânduri, dar nu faci parte din categoria bolnavilor de scleroză multiplă. În acest caz, toleranța față de cei apropiați este exercițiul cel mai bun pe care poți să-l faci pentru ca ulterior să poți accede la alt nivel superior. Pentru că se știe, noi oamenii suntem foarte îngăduitori cu copiii noştri, cu cei din familia noastră sau cu prieteni. Acceptăm din partea lor derapaje care, în cazul altora, ni se par inacceptabile. De aceea, toleranța față de străini este deja nivelul superior la care trebuie să trecem. S-o acceptăm așa cum e, cu toate derapajele sale. Nu știm dacă persoana cu care interacționăm la un moment dat suferă de o boală incurabilă precum scleroza multiplă. Pare normală, sănătoasă, nu ne spune ce probleme are, dar asta nu înseamnă că trebuie să ne purtăm în vreun fel anume cu ea. Nici să aplicăm ,,un tratament” special atunci când știm că e suferindă, aici mă refer la milă- să nu confundăm mila cu toleranța și compasiunea. Cum ar trebui să ne raportăm la ea? Așa cum ne-ar plăcea nouă să se poarte cineva cu noi. Adică să fim toleranți, să fim buni, să fim altruiști. Să fim atenți la nevoile persoanei din jur.

Toate acestea se educă, se învață, de preferat încă din copilărie, dar niciodată nu e prea târziu.

Farmecul acestei lumi este că suntem diferiți, dar în același timp egali, așa că merităm să fim toleranți unii cu ceilalți. Asta nu înseamnă că absolut toate comportamentele trebuie acceptate, inclusiv cele care încalcă regulile sociale, precum minciuna, furtul, jignirile, agresivitatea. Sub nicio formă acestea nu trebuie tolerate. Până la urmă așa cum spunea  Robert G. Ingersoll ,,toleranţa înseamnă a da fiecărui om fiecare drept pe care ţi-l arogi”.

Articol de Alexandra Mănaila

 

shares