Managementul kinetoterapiei în Scleroza Multiplă

Detectarea precoce a anomaniilor mersului și gama de mișcare(ROM) sunt primele doua moduri eficiente în managementul kinetoterapiei descrise în articolul trecut.

       3.Forța

Pentru a preveni tiparele compensatorii din timpul mersului este necesară o îmbunătățire a forței generale a trunchiului și a membrelor inferioare, în special a dorsiflexiei active a piciorului.

S-a dovedit că îmbunătățesc în mod eficient modelele de mers în rândul persoanelor cu SM, programele ce cuprind exerciții cum ar fi:

-antrenament cu rezistență;

– exercițiile de întărire izometrică, excentrică și concentrică;

– antrenament de rezistență realizate cu benzi elastice sau cu ajutorul greutăților.

4.Reeducarea senzorială și proprioceptivă

Reeducarea senzorială și proprioceptivă este importantă pentru a îmbunătăți eficient echilibrul și a reduce riscul de cădere. Îmbunătățirea echilibrului și a coordonării este esențială pentru o mobilitate sigură și independentă.

În sprijinul reeducării vin doua terapii:

• terapia cu perii cu diferite texturi și prin care se periază ușor pe suprafețele afectate și neafectate de pe pielea pacientului.
• terapia cu oglindă (de 4 până la 6 ori pe zi).Prin acest tip de terapie se realizează recunoașterea și diferențierea diferitelor forme și dimensiuni ale obiectelor.

Terapia cu ajutorul oglinzii ar putea fi interesantă după injecţiile cu toxină botulinică recomandate în spasticitate, chiar dacă nu există studii concrete. Această toxină permite formarea de noi conexiuni cerebrale şi activarea unor comenzi motorii ale muşchilor antagonişti, neutilizate din cauza rezistenţei opuse de muşchii spastici.

Spasticitatea trebuie eliminată cât mai rapid, înainte ca modificările care pot aparea la nivel cerebral, cauzate de nefolosire zonei în cauză, să devină ireversibile.

Articol scris de Andrada Romanița Cimpoacă- Kinetoterapeut