Exercițiul aerobic, studii și concluzii în Scleroza Multiplă (I)

Exercițiul aerobic, studii și concluzii în Scleroza Multiplă (I)

Exercitul aerobic, rol în Scleroza Multiplă

S-au realizat cercetari cu  rezultate care sugerează faptul că exercițiile aerobe la persoanele cu Scleroză Multiplă au un efect pozitiv asupra volumului unor substructuri ale creierului, indicând posibil o încetinire a procesului neurodegenerativ în aceste regiuni, dar un impact negativ asupra volumului unor alte substructuri, cu implicații neclare. Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a determina dacă scăderea ușoară a volumului și numărului activ al leziunilor implică un efect antiinflamator al exercițiului aerob și semnificația exactă a rezultatelor eterogene ale evaluărilor volumetrice.

Nu există cunoștințe suficiente despre modul în care exercițiile aerobe afectează procesul bolii Sclerozei Multiple, care se caracterizează prin acumularea de leziuni ale substanței albe și atrofia accelerată a creierului.

Persoanelor cu Scleroză Multiplă li se recomandă adesea să nu participe la exerciții fizice viguroase. Conducerea unei vieți relativ sedentare, cu toate acestea, poate exacerba efectele debilitante ale Sclerozei Multiple.

Astfel, necesitatea realizării unui studiu cu persoane diagnosticate cu Scleroză  Multiplă este justificat și necesar, venind în întâmpinarea acestora. La acest studiu au participat 22 de oameni, 11 persoane formând un grup fără activitate specială și un alt grup experimental, format tot din 11 persoane, care a implicat exercițiul aerobic cu apă de trei ori pe săptămână timp de 10 săptămâni.

Măsurile luate au inclus scale pentru calitatea vieții legate de sănătate (HRQOL) și bunăstarea psihologică. S-au folosit suportul social și scorurile de testare adecvate ca și covariabile care au arătat că, după intervenție, grupul de exerciții a avut mai multă energie și vigoare (dimensiuni de efect extrem de mari). Alte efecte considerabile s-au găsit în grupul de exerciții, care a avut o funcționare socială și sexuală mai bună și mai puține dureri și oboseală corporală decât grupul de control.

Având la bază astfel de rezultate benefice se dorește o implicare în cercetările viitoare și realizarea de studii pe termen lung pentru a determina dacă exercițiul nu numai că îmbunătățește calitatea vieții, ci ajută și la încetinirea progresiei bolii.

Articol de Andrada Romanița Cimpoacă, kinetoterapeut

shares