Educarea pacientului cu sindrom vestibular în Scleroza Multiplă

Educarea pacientului cu sindrom vestibular în Scleroza Multiplă

În terapia sindromului vestibular este important stabilirea unui program de exerciții care poate fi efectuat în mod regulat acasă. Respectarea acestuia la domiciliu este esențială pentru a ajuta la atingerea obiectivelor de reabilitare a pacientului.

Împreună cu exercițiile fizice, educația pacientului și a celui care îngrijește bolnavul este o parte integrantă a terapiei sindromului vestibular in SM. Mulți pacienți consideră că este util să înțeleagă știința din spatele problemelor lor vestibulare, precum și modul în care aceasta se referă la dificultățile pe care le pot avea cu funcționarea în viața de zi cu zi. Terapeutul este cel care oferă, de asemenea, informații despre cum să facă față acestor dificultăți și să discute despre ceea ce se poate aștepta de la acest tip de trapie.

Educația este importantă pentru pacienți, deoarece elimină o mare parte din misterul a ceea ce experimentează, ceea ce poate ajuta la reducerea anxietății care poate apărea ca urmare a tulburării vestibulare.

Exercițiile prin terapia sindomului vestibular nu sunt dificil de învățat, dar pentru a obține un succes maxim, pacienții trebuie să se angajeze să le facă. Exercițiile pot fi uneori obositoare, tocmai de aceea trebuie stabilit un  program regulat astfel încât exercițiile să poată fi încorporate în viața de zi cu zi.

Atunci când pacienții au o tulburare vestibulară progresivă, cum ar fi scleroza multiplă, care provoacă atacuri spontane de amețeli sau vertij, compensarea poate fi dificil de realizat și, prin urmare, succesul cu terapia sindromului vestibular este mai dificil, dar nu imposibil.

Pentru a îmbunătăți șansa de succes cu această terapie la pacienții cu tulburări progresive sau fluctuații, este important să gestionăm aceste tulburări din punct de vedere medical.

Unul din factorii care limitează reabilitatrea acestui sindrom este STIL DE VIATA SEDENTAR.

A fi inactiv poate fi rezultatul suboptim de sănătate și fitness, cu efecte secundare asupra probleme secundare provcate de boală, iar acest stil de viață poate reduce și mai mult toleranța la mișcare prin scăderea pragului necesar pentru a agrava simptomele de amețeală și instabilitate.

Dorința de a fi activ este redusă, și mai mult, se creează astfel un ciclu vicios. Încet și progresiv, antrenarea corpului pentru a crește toleranța la mișcare și pentru a promova condiția fizică este un obiectiv al terapiei sindromului vestibular și poate aborda acest factor.

Durerea este și ea un factor limitator în reabilitare, contribuie la dezechilibru și este asociată cu un risc crescut de căderi la persoanele cu SM. Oamenii își restricționează, de asemenea, mișcarea și nivelul de activitate pentru a evita durerea, ceea ce duce la un stil de viață mai sedentar și la consecințele negative ale acestui stil de viață. În plus, pentru a evita durerea, este posibil ca pacienții să nu poată face exercițiile prescrise, ceea ce restricționează participarea deplină la terapia sindromului vestibular și limitează eficacitatea acestuia.

Durerea trebuie evaluată și gestionată în mod curent cu terapie fizică și intervenții medicale, după cum este necesar, astfel încât rezultatele să poată fi maximizate.

 

Articol de Andrada Romanița Cimpoacă, kinetoterapeut

shares