Coloana Vertebrală

Coloană vertebrală, cunoscută și sub numele de șira spinării , face parte din scheletul axial.

Coloana vertebrală este caracteristica definitorie a unei vertebrate în care notocordul (o tijă flexibilă cu compoziție uniformă) găsită în toate cordatele a fost înlocuită cu o serie segmentată de os: vertebre separate de discuri intervertebrale.

Coloana vertebrală adăpostește canalul spinal, o cavitate care cuprinde și protejează măduva spinării.

Coloana vertebrala este alcatuita din:

• 7 vertebre cervicale,
• 12 vertebre toracale,
• 5 vertebre lombare,
• 5 vertebre sacrate
• 4-5 vertebre coccigiene (ele se sudează, dînd naștere la 2 oase: sacrul și coccigele.

O reprezentare schematică a vertebrei cuprinde: procesul spinos, lama vertebrală, procesul transvers, pediculul, corpul vertebrei, gaura vertebrală, procesul articular.

În medie, lungimea coloanei vertebrale este de 73 cm la bărbat și 63 cm la femeie, reprezentînd astfel aproximativ 40% din lungimea totală a corpului. Lațimea maximă a coloanei vertebrale este cea de la baza sacrului unde aceasta măsoară 11 cm. De aici merge descrescand atît în jos cît și în sus.

Coloana vertebrală nu este rectilinie, ci are două feluri de curburi:

• In plan sagital, orientate cu convexitatea înainte, se numesc lordoze
• orientate cu convexitatea înapoi, și se numesc cifoze.

La coloana vertebrală aceste curburi sunt în număr de patru:

• curbura cervicala cu o convexitate înainte,
• curbura toracică cu rotunjirea înapoi,
• curbura lombară cu rotunjirea înainte
• curbura sacro-coccigiană cu convexitatea înapoi.

Curburile în plan frontal sunt mai puțin pronunțate.

În mod obițnuit se întîlnesc:

• curbura cervicală (convexitatea la stînga),
• curbura toracică (convexitatea la dreapta),
• curbura lombară (convexitatea la stînga).

Conformația exterioară a coloanei vertebrale:

• fața anterioară (coloana cilindrică rezultată din suprapunerea corpurilor vertebrelor);
• fața posterioară (prezintă pe linia medială procesele spinoase, care formează împreună creasta spinală;
• de fiecare parte a crestei spinale se găsesc șanțuri profunde, numite șanțuri vertebrale; aceste șanțuri adăpostesc mușchi ce acționează asupra coloanei vertebrale;
• fețele laterale (vîrful proceselor transverse, pediculii vertebrali, gaurile intervertebrale si portiunile laterale ale corpilor vertebrali).

Canalul vertebral este format prin suprapunerea gaurilor vertebrale.

El se continuă în sus cu cavitatea neurocraniului iar in jos se deschide prin hiatul sacrat. Diametrele canalului vertebral variază, ele fiind mai mari în regiunea lombară și cervicală.

Importanța funcțională a coloanei vertebrale:

•  Protectia maduvei (maduva spinarii invelita in meninge)
•  Rolul static (ortostatism, rol de sustinere a capului, a trunchiului si a membrelor superioare
•  Rolul biomecanic (coloana vertebrala este antrenata in miscari numeroase si ample) 

Mișcările între vertebre sunt posibile în anumite planuri și axul acestor mișcari trece aproximativ prin centrul discurilor intervertebrale. Pe toata lungimea sa, mișcările de flexie, extensie și flexie laterală sunt posibile.

Afecțiuni ale coloanei vertebrale:

• Scolioza – structurală, paralitică, neuropatic, idiopatică.
• Cifoza – o marire a convexitatii coloanei toracice.
• Osteocondroza vertebrală (boala Scheuermann).
• Boala Calve.
• Spondilita anchilozantă.
• Hiperostoza scheletaladifuză idiopatică (boala Forestier).
• Cifoza senilă.
• Boala Paget.
• Tuberculoza vertebrală. 
• Leziuni metastatice ale coloanei vertebrale. 
• Osteoartrita (osteoartroza). 
• Artrita reumatoidă. 
• Spina bifida.
• Stenoza spinală.

 Scris de Valeria Mortici