Amigdala cerebrală. Partea a II a

Amigdala cerebrală este implicată în procesarea unui spectru mai larg de evenimente, precum integrarea și prelucrarea semnificației evenimentelor în raport cu interesele sau cu ceea ce îi pasă individului la un moment dat.
Este foarte probabil ca experiențele încărcate afectiv să fie mult mai vii în reamintirea acestora.

Cu siguranță că, va fi mult mai ușor să vă aduceți aminte despre ultima dată când ați trecut pe lângă un gazon proaspăt tăiat, într-o zi caldă de primăvară, sau mirosul și zîmbetul partenerului la primele voastre întîlniri.
Conexiunea emoțională este cel mai de neprețuit impuls pentru învățare.

Este mai probabil ca un proces de învățare bazat pe emoții să se realizeze cu mai mare ușurință și să persiste în timp.
În sprijinul acestor afirmații, numeroase cercetări recente au descoperit că învățarea bazată pe emoție reprezintă nodul central al dezvoltării intuiției umane.

Spre exemplu, în situația participării la examenene sau în cazul jocurilor de noroc, suntem bombardați cu mesaje inconștiente din amigdală, pentru a acționa conform intuiției, adică a ceea ce simțim.

În învățarea bazată pe emoții, stimulii senzoriali, cum ar fi senzația de căldură a soarelui sau parfumul proaspăt al aerului intră în contact cu zona bazo-laterală a amigdalelor până în nucleii mediali ai acestora.
Aici este locul în care sunt scrise și procesate o parte din experiențele noastre emoționale.

Aceste informații sunt procesate în relație cu experiențele noastre anterioare și cu cele pe care le vom întâlni în viitor.
Toate aceste experiențe ne vor împiedica să regândim în mod conștient aceleași procese de decizie.

Amintirile întipărite în sinapsele creierului ne vor dicta alegerile și viața, ca o serie de fotografii pe negativ peste care se vor așeza culorile evenimentelor și experiențelor de mai târziu.
În timp ce multe dintre amintirile noastre se pot deteriora odată cu vîrsta, ca urmare a demenței sau a altor afecțiuni neurodegenerative, cel mai interesant aspect al amigdalei este că sinapsele acesteia rămîn în mare parte intacte în majoritatea cazurilor de apariție a acestor afecțiuni.

Mare parte din ultimii 300-400 de ani, în special după introducerea metodei științifice ca mod de cunoaștere a lumii, oamenii au pus tot mai mult accent pe gândirea rațională.
Evaluarea realității și învățarea s-a axat în mod sistematic pe judecată și raționament, lăsând deoparte lucrurile care ne-ar putea intra în cap în mod intuitiv, fără dovezi.

Cu toate acestea, tot mai multe descoperiri ne îndeamnă să ne bazăm pe intuiție, sugerând că este un mod cît se poate de corect.
Poate că, în cele din urmă vom reuși să stabilim o armonie între rațiune și efect, avînd mai multă încredere în ceea ce simțim și în puterea pe care o poate avea propria noastră intuiție.

Atunci când amigdala cerebrală este hiperactivă, aceasta poate produce hipersensibilitate în reacţii emoţionale. Doi psihologi, Kagan, J., & Snidman, N. (1991), au sugerat că amigdala are un rol important în producerea timidităţii. Stimuli care vor fi apreciaţi ca neutri de cei mai mulţi pot fi percepuți ca o ameninţare de cei cu amigdala hiperactivă.

 Articol de Valeria Mortici