Ana. Viata bate filmul, partea II

Prezentul.
In primavara lui 2019, cand am plecat de la cea de-a doua multinationala (si ultima!), am invatat ceva: ca tare neplacuta este viata la multinationala. Asa ca am gasit un loc de munca la o firma romaneasca, unde sunt si acum si sunt fericita. Banii au fost putini la inceput, dar eu am zis ca orice este mai bine decat sa mai ajung vreodata pe la vreo multinationala. Lucram pe salariul minim, dar, va vine sau nu sa credeti, eram fericita ca am scapat de abuzurile din multinationale.
Sunt fericita si acum!
Dar in iarna lui 2019 am avut cel mai greu puseu. Acesta a tinut din iarna lui 2019 pana in primavara lui 2020. Piciorul drept era tot numai ace, astfel incat schiopatam, deoarece acele se intensificau la presiune. Nici nu mai auzeam cu urechea dreapta. Am avut dizabilitati pentru prima oara in viata mea. Tot era bine, ca am reusit sa obtin dreptul de a lucra doar de acasa.
Atunci m-am dus la neurolog din nou.
Dar, nemaiavand abonament platit de corporatie la o clinica privata, m-am dus la stat. Dupa o consultatie amanuntita, un RMN si o punctie lombara, am aflat in sfarsit diagnosticul: scleroza multipla recurent remisiva, dupa trei ani de simptome si diagnostice false.
Medicul generalist de la prima clinica unde am fost in 2017 nu banuia diagnosticul?
Altfel, de ce m-a intrebat daca am fost la mare, iar dupa ce i-am zis ca da, de ce nu mi-a mai dat de verificat nivelul de vitamina D? Pentru ca se stie ca persoanele cu s.m. au deficit de vitamina D? Acest lucru l-am aflat de la medicii care ma trateaza in present, la stat.
Consultul efectuat de neurologul de la a doua clinica, in 2018, a fost foarte sumar, superficial as putea spune. Nu se compara cu cat de detaliat a fost consultul de la spitalul de stat.
Neurologul de la a doua clinica mi-a dat corticosteroizi la fiecare puseu (eu nu stiam atunci ce sunt acelea “pusee”). Am aflat abia de curand ca in timpul puseelor (celor mai violente cel putin) se dau corticosteroizi! Asta este prea mult pentru a fi o coincidenta.
Probabil ca face parte din politica multinationalelor sa nu aiba angajati bolnavi, iar aceste abonamente sunt doar un truc pentru a atrage angajatii. Aceste abonamente mai au si rolul de a curata reputatia multinationalelor. Diagnosticele reale necesita investigatii scumpe, iar multinationalele evident ca nu vor sa le plateasca. Abonamentele fac parte numai din imaginea lor, dar nu sunt un ajutor real pentru angajati.
Sa va mai spun un lucru. Este dificil de crezut, dar adevarat. Unul dintre medicii de la stat cu care am vorbit a vazut cine este neurologul care mi-a dat la privat corticosteroizi, fara diagnostic. Si a zis: “el nu face din astea…” Nu am cuvinte!
Nu am ce sa mai adaug. Sunt fericita ca am scapat de multinationale, ca am intrat in programul national de tratament al sclerozei multiple si tratamentul cu interferon pare sa dea rezultate. Stiu ca puseele vor reveni la un moment dat, dar nu ma gandesc la asta.
Ce vreau eu sa spun este urmatorul lucru: daca lucrati la o multinationala si aveti probleme de sanatate, nu va duceti la consult medical la clinica privata unde multinationala va plateste abonamentul! Duceti-va la stat, sau la o alta clinica privata. La anumite diagnostice, o intarziere de trei ani a tratamentului poate fi problematica. Daca aveti cunostinte in situatia de mai sus, sfatuiti-le sa faca investigatii medicale in orice alt loc, mai putin la clinica privata unde multinationala plateste abonamentul.
Am un sfat pentru persoanele diagnosticate cu scleroza multipla: nu va fortati prea mult si nu va odihniti prea putin.
In rest, eu cred ca orice problema se poate rezolva.