Tehnica Watsu și utilizarea ei în recuperarea persoanelor cu Scleroză Multiplă

Tehnica Watsu și utilizarea ei în recuperarea persoanelor cu Scleroză Multiplă

Tehnica Watsu este tehnica de bodywork(care lucrează corpul) acvatică dezvoltată în anii 1980 de Harold Dull și se bazează pe Zen Shiatsu. Aceasta este o tehnică pasivă individuală care combină tehnicile de mobilizare a țesuturilor moi de întindere cu rotația lentă ușoară, mișcări prin apă. Tehnica este eficientă pentru a ajuta la întinderea strânsă și restrânsă a țesuturilor moi oriunde în corp rezultate din lipsa mișcării, spasticității sau durerii musculare datorate dezechilibrelor. Reducerea tonusului muscular este un beneficiu al Watsu. Beneficiile acestei tehnici include ameliorarea durerii și stresului, precum și relaxare profundă.

Într-un cadru neurologic sesiunile de tratament ar putea începe cu 10-15 minute de întindere și relaxare. Tehnica este inițiată cu trunchiul și apoi rotațiile piciorului și brațului, întinderi și alungirea pentru a îmbunătăți capacitatea de a se angaja activ în sarcini funcționale și de formare.

Există principii de bază ce sunt aplicate în Tehnica Watsu:

  • Susținerea apei îndepărtează greutatea de pe vertebre și permite mișcarea coloanei vertebrale în moduri imposibile pe uscat. Răsucirile ușoare, treptate ușurează presiunea pe care o coloană rigidă o pune pe nervi și ajută la detensionarea oricărei disfuncționalități pe care această presiune o poate provoca organelor corespondente cu acești nervi. Tehnica Watsu oferă o mai mare flexibilitate și libertate. Mulți ies dintr-un Watsu spunând că au fost mai relaxați decât au fost vreodată. Unii spun că a fost una dintre cele mai puternice experiențe din viața lor.
  • Un alt principiu al Zen Shiatsu, acela al conectării cu respirația, capătă o nouă dimensiune în Watsu. Pe uscat, respirația este coordonată cu înclinarea în puncte. În apă, mișcarea cea mai de bază este ca un „Water Breath Dance”(tip terapie acvatică), în care terapeutul susține în plutire pacientul pe/în brațe și este lăsat să se scufunde puțin în timp ce respiră, apa să-l ridice și apoi respiră.Repetat la de mai multe ori la începutul unei terapi Watsu, acest „dans al respirației în apei” creează o conexiune care poate fi coordonată cu întinderile (stretching-ul) și mișcările realizate de-a lungul sedinței.

Articol de Andrada Romanița Cimpoacă, kinetoterapeut

shares