Dr. Tudor Lupescu, neurolog: ,,În urmă cu 20 ani aproape că degeaba diagnosticam scleroza multiplă, astăzi un salt extraordinar”

Dr. Tudor Lupescu, neurolog: ,,În urmă cu 20 ani aproape că degeaba diagnosticam scleroza multiplă, astăzi un salt extraordinar”

Dr. Tudor Lupescu este șeful secției de neurologie a Spitalului „Prof. dr. Agrippa Ionescu” și președintele Societății de Neurofiziologie din România. Este implicat în diagnosticarea și tratarea pacienților cu scleroză multiplă de mai mulți ani. Cunoaște poveștile celor mai mulți dintre acești bolnavi care i-au trecut prin mâini, pe majoritatea i-a urmărit încă de la debutul bolii, le-a văzut evoluția, le știe problemele, familia. Prin urmare, am profitat de experiența sa vastă și l-am provocat la o discuție pe tema sclerozei multiple, plecând de la perioada în care această boală era considerată rară, când posibilitățile de diagnostic și tratament erau limitate și ajungând în zilele noastre când se diagnostichează mai ușor, când există mai multe tratamente disponibile, iar viitorul pare promițător având în vedere evoluția medicinei și interesul cercetătorilor pentru studiul sclerozei multiple. Începând de astăzi demarăm un serial de articole cu dr. Tudor Lupescu, medic primar neurologie, dr. în științe medicale, pe care le veți putea citi în site.

S-a tot vorbit de scleroză multiplă ca fiind o boală rară, dar în ultima vreme se spune că ar fi boală rară doar la copii, nu și la adulți. Numărul cazurilor este în creștere, deci despre ce vorbim?

Într-adevăr, nu mai este chiar o boală rară. Acum se diagnostichează mai ușor, până acum 20-25 ani aproape că degeaba o diagnosticam pentru că nu aveam prea multe opțiuni terapeutice. Reperele majore în diagnostic au fost odată cu apariția examenului prin rezonanță magnetică, când chiar am putut să vedem leziunile. Până atunci aveam inclusiv teste neurofiziologice și o istorie a bolii care ne sugerau că ar putea să fie vorba, cu un grad mai mic sau mai mare de exactitate, de această boală, de scleroză multiplă, după care pacienții aceștia au fost diagnosticați. Neavând o opțiune terapeutică, mulți dintre ei nu se mai prezentau la controale decât atunci când apăreau puseuri de boală și mai ales în fazele mai tardive ale bolii sau în forme ale bolii evolutive, deci secundar progresivă sau în forma primar progresivă, aproape că nu mai exista niciun motiv să-l internezi la neurologie, poate doar la recuperare – cât se putea face – și erau oameni care să spunem nu prea mai erau luați în considerare în sistemul medical. De când însă cu apariția tratamentelor imunomodulatoare și schimbătoare de boală în această afecțiune, lucrurile au început să se schimbe. Și evident totul a început iarăși progresiv și încetul cu încetul. Întâi au apărut primele clase de medicamente, interferonul și glatiramer acetat, un salt extraordinar față de ceea ce a însemnat scleroza multiplă. Și-atunci am început din nou să căutătm acești bolnavi. Am început din nou să fim atenți la debutul acestei boli, pentru că de data aceasta puteam să facem ceva. Pe plan internațional au existat și au apărut dovezi privind eficacitatea acestor medicamente. Și sigur la început – și vorbesc pe plan național- a fost o luptă destul de insistentă a unor oameni care au militat practic pentru această medicină modernă și, de fapt, în primul rând pentru pacienți. Și fără domnul profesor Ovidiu Băjenaru nu s-ar fi ajuns unde am ajuns.

Toată neurologia românească îi datorează ceva domnului profesor Ovidiu Băjenaru…

Da, un coleg spunea că domnul profesor a scos neurologia românească din Evul mediu. Întorcându-ne la scleroza multiplă nu s-a început ușor în România. Aveam deja datele științifice, știți că noi, medicii români, cel puțin până de curând, eram foarte bine informați, dar mai puțin apți de acțiune în ceea ce privește mijloacele terapeutice și diagnostice de multe ori. Deci, am fost informați cu privire la noutățile terapeutice și să tratăm acești pacienți. Cum? Printr-un Program național. Foarte bine că statul a putut să facă acest lucru. Nu a putut însă să facă totul de la început pentru toți pacienții. Au fost ani de zile în care au existat liste de așteptare, mulți dintre pacienții care sunt în program, știu că au așteptat ceva. Dar a crescut. A crescut firesc. Am mai avut și mici, mici împiedicări, dar niciuna nu a fost de durată. Tendința generală a fost de creștere, de absorbție din ce în ce mai mare a unui număr de pacienți pe care începeam să-i găsim. Începeau să apară din nou. Începeam să avem resurse pentru ei, pe lângă cei nou diagnosticați. De asemenea, schimbarea unor categorii diagnostice, introducerea noțiunii de sindrom clinic izolat au permis tratarea mai rapidă a unor pacienți pentru că s-a dovedit că și o intervenție terapeutică cu cât este mai rapidă cu atât este mai eficace. Și-atunci ținând cont de bazinul de pacienți care există acum, nu mai putem spune că scleroza multiplă este o boală rară.

Dar putem vorbi de o creștere a numărului de cazuri de scleroză multiplă în general?

Nu. Cred că există cunoașterea, există interesul. Chiar pe plan național nu a fost ușor. Mult timp mulți dintre medici au fost rezervați cu privire la eficacitatea acestor tratamente. Poate și pentru că cele mai multe tratamente care se dau în scleroza multiplă nu poți să le măsori foarte vizibil, și de la pacient la pacient. Nu puteai să ai aceeași proiecție la un pacient odată ce ai început să-i dai tratamentul, cum ar fi fără tratament versus cum ar fi fost el dacă ar fi avut tratament. Aceste lucruri nu s-au putut face decât prin studii statistice, cu loturi mari comparate, în care unii au primit, alții n-au primit, au primit placebo să spunem, și s-a văzut în general după ani de zile de evaluare a acestor pacienți că cei care au primit tratament au avut per total, un număr mai mic de puseuri, o rată de dizabilitate mai mică decât ceilalți. Așa s-a dovedit practic ceea ce noi vedem de la pacient la pacient. Dar, repet, pe plan individual mult timp nu a existat să spunem o siguranță. Astăzi vorbim de un salt extraordinar în scleroza multiplă.

În cadrul evenimentului online cu ocazia Zilei Internationale a Persoanelor cu Dizabilitati unde vom aborda 3 subiecte: ,,Stigmatizare. Toleranță. Empatie ”, ce va fi organizat de Asociația Învingătorii Sclerozei Multiple, îl veți putea întâlni pe dr. Tudor Lupescu, care va vorbi despre felul în care sunt priviți pacienții cu SM ale căror dizabilități de cele mai multe ori sunt invizibile.

Interviu de Alexandra Mănăilă

 

 

shares