Ana. Viata bate filmul, partea I

Ma numesc Ana Matei, am 31 de ani si in cele ce urmeaza doresc sa va impartasesc experienta mea legata de scleroza multipla. Nu atat boala mi-a facut viata grea, cat anumite intamplari neplacute pe care am fost nevoita sa le traiesc. Poate ce relatez va fi de folos cuiva, eu asta sper!
Nu scleroza multipla a fost principala mea problema, ci locurile pe unde am lucrat. Nu doresc sa dau nume de firme, deoarece puteti inlocui un nume cu oricare altul, si acelasi lucru il obtineti. De asemenea, nu doresc sa influentez intentia nimanui de a se angaja sau nu in cadrul unei firme. Dar doresc sa va spun doar sa nu aveti incredere in acest marketing foarte convingator si atragator pe care il fac multinationalele si clinicile medicale private.
Pentru inceput este necesar sa stiti ca orice multinationala din Romania plateste pentru fiecare angajat al sau un abonament la o clinica medicala privata. In teorie, in baza acestui abonament platit cu “generozitate” de multinationala, angajatul beneficiaza de multe investigatii gratuite, fara sa stea la coada si in conditii mult mai comode decat la un spital de stat.
Prima multinationala – prima clinica.
Povestea mea incepe in 2017. Din primavara lui 2017 pana in primavara lui 2018 am lucrat la o multinationala din Pipera (pentru cine nu este din Bucuresti: Pipera este cartierul multinationalelor, stat-in-stat, unde nu veti vedea picior de functionar public de la Inspectoratul Teritorial al Muncii).
Toata vara lui 2017 am simtit ace pe picioare, pana sus pe coapse. In paralel cu aceste ace, muschii picioarelor erau slabiti, nu ii controlam bine. Nu am putut alerga si merge pe bicicleta toata vara. Iar ca sa urc scarile imi era greu, pentru ca la fiecare treapta trebuia sa ma gandesc: acum ce muschi incordez pentru a ridica gamba? In plus, aveam si mari dificultati la urinare.
Fiind angajata unei multinationale, m-am dus la medic la clinica privata unde multinationala imi platea abonamentul. Ca orice om fara cunostinte, am luat-o de la general catre particular: am inceput cu analizele de sange de baza la medicul generalist. Dupa ce i-am spus simptomele, dansa m-a intrebat daca am fost la mare. Mie mi s-a parut ilara intrebarea. Abia anul acesta am aflat ca multi pacienti cu s.m. au carenta de vitamina D. I-am zis doamnei doctor ca am fost la mare iar dansa a spus ceva de genul: ce bine, atunci nu va mai dau sa faceti vitamina D.
Analizele au iesit perfecte. M-am dus la urologie, pentru ca, asa cum am spus mai sus, aveam si simptome urologice, nu doar neurologice. M-am dus la urolog, am facut ecografie, a iesit perfecta, i-am povestit simptomele. Dansa a ridicat din umeri si a spus ca asta e, se mai intampla.
Pana sa fac eu programare si la neurolog, mi-au disparut problemele, puseul s-a retras in intregime.
La multinationala unde lucram era tot mai dificil: pe parcursul acelui an petrecut acolo, volumul de munca mi-a crescut de cinci ori, lucru dovedit la vremea aceea prin cifre. Salariul, deloc. In conditiile acelea, din naivitate si necunoastere, am facut ceea ce consideram necesar la vremea aceea: am inceput sa caut de munca… tocmai la o alta multinationala.
Cine lucreaza la multunationale stie un lucru: turnatorii sunt peste tot, iar peretii au urechi. O colega m-a auzit avand un interviu telefonic pentru un job la o alta multinationala si m-a turnat sefei. Din acel moment a inceput cosmarul. Majoritatea colegilor ma urmareau si ma turnau sefei ori de cate ori ieseam din spatiul de lucru. Acest stres mi-a sporit fatigabilitatea, pe care de altfel, o aveam oricum. Pe langa ca eram rupta de oboseala din cauza fatigabilitatii, ma si simteam ca un animal haituit.
A doua multinationala – a doua clinica.
A venit primavara lui 2018 si eu am fost fericita ca mi-am gasit de lucru la o alta multinationala. Din pacate pentru mine, problemele legate de s.m., dar si de nedreptatile din multinationale, au continuat. In primavara lui 2018 am avut o pareza pe partea stanga a fetei. Imi simteam partea stanga a fetei, dar partea aceasta era inflexibila, nu puteam sa o misc, vorbeam si mancam cu jumate de fata.
Evident, fiind la o multinationala, aveam si aici abonament la o clinica privata. M-am dus la neurologie, specialitatea corecta de data asta! Medicul mi-a dat un fel de corticosteroid. Pareza faciala s-a retras total in doua saptamani.
In toamna lui 2018, alt puseu: nu imi mai simteam pielea de pe mana stanga. Puteam sa imi controlez muschii, deci miscarile mainii stangi. Dar senzatii nu aveam. De exemplu, nu simteam cand atingeam ceva cu varfurile degetelor. Iar cine a lucrat la multinationale stie ca “fabricarea” de mailuri este activitatea de baza. Neputand sa prestez atat de repede pe cat vroia managera (cu toate ca imi indeplineam atributiile la timp), am devenit tinta ei (si a tuturor celor din echipa, sefa de chipa si restul). Managera cauta orice pretext pentru a se lua de mine, banuia ca sunt veriga slaba, nu stiu ce o fi fost in mintea ei. Restul se luau si ei dupa ea, dar restul nu conteaza oricum.
M-am dus din nou la neurolog la clinica privata, in baza abonamentului platit de multinationala. Acesta mi-a dat alt tip de corticosteroid, care si-a facut efectul intr-o saptamana. Corticosteroizii sunt antiinflamatoare, iar puseele in s.m. se retrag la antiinflamatoare. Deci, dansul stia bine ce am.
S-a retras puseul, iar eu mi-am dat demisia din multinationala pentru ca in urma celor doua pusee mi-am dat seama ca toti ma vad ca pe o veriga slaba care ii trage in jos. Acest lucru este fals: eu, in ciuda problemelor, mi-am indeplinit intotdeauna atributiile fara intarziere. Insa, de felul meu, nu stau unde nu sunt dorita.

Ana.